Angajatul fata cu recesiunea

“Famelie mare, remuneratie mica, dupa buget”. Si cum bugetele sunt reduse din ce in ce mai mult, tot conasul Caragiale ar fii accentuat: curat criza, neicusorule. Bate vantul in buzunarele resurselor umane, tot mai istovite, pe zi ce trece, dar care se lupta in continuare sa reziste presiunii de la birou, cu gandul la minunatul sejur pe litoralul romanesc, la un hotel de o stea dintr-o statiune tinereasca, pe plaja careia isi va gadila auzul fin, cu slagarele radio vacanta.

Dar mai exista o categorie de angajati, care se gasesc in toate birourile din tara si aleg sa se refugieze intr-o lume opulenta, neatinsa de criza, inconjurati de sticle de alcool si zambete veritabile pe fete obosite si inrosite de cresterea tensiunii arteraiale. Si, din ce in ce mai des, bantuie luati, sau mahmuri organizatiile, mai ceva ca stafia comunisimului europa, ceea ce ma face sa ridic paharul si sa strig cu voiosie: “tovarasi de pahar, din toate tarile, uniti-va”.

Pentru acest demers de exprimare a unicitatii fiecarui dipsoman, in functie de licoarea bahica pe care o da pe gat, fie cu burta plina, fie pe stomacul gol, am realizat si un mic sondaj (daca vezi dublu, vezi in stanga paginii, prima imagine).

Pentru realizarea acestui urias experiment stiintific, care are ca scop descifrarea secretelor din spatele personalitatilor dipsomanilor, in functie de spirtul in care isi ineaca amarul nu s-a alocat bugetul pentru cercetare si material didactic, cerut de echipa de oameni de stiinta din care fac parte, asadar ar putea exista o marja de eroare de +/- 1.

Sprit de vara

Preferata de 25% dintre votanti, bautura pe baza de struguri, indoita, dupa gust sau buzunar cu apa minerala ori sifon, denota un oarecare rafinament in mintea unor neinitiati care, in cautarea buchetului, miros dopul de plastic al pet-urilor de doi litri. “Spritarii”, cum se alinta intre ei, dupa ce li se inroseste nasul sau varful urechilor si se stropesc intre ei cu sifon, de care nu mai au nevoie, pentru ca ultimele cinci sticle de vin nu se indoaie niciodata cu apa, ca sa nu rugineasca instalatia, sunt singura categorie de angajati care, dupa ce trag la masea canta.

Incep cu ritmuri vesele, muzica populara, hore si termina ultima picatura de vin din sticla, pe care se ofera cu generozitate, tipete si uneori amenintari, sa o dea la restul comesenilor, in semn de respect si tovarasie, cu ragete de tristete, doine si alte slagare de jale.

Cei mai slabi de inger, care fac parte dintr-un asemenea anturaj si fac excese, sunt predispusi sa planga ca o fetita ramasa fara papusa preferata. Rosu, alb, sau rose un pahar de vin pe zi este un bun medicament impotriva complicatiilor cardio-vasculare, cu prescriptia medicului de familie, iar restul medicamentatiei lichide este luata cu apa minerala preventiv, cu rol multiplu: vitaminizarea corpului si imbunatatirea erectiei.

Bautorii de sprit au sanse mici sa devina violenti pe baza excesului de alcool preferat si, abia treziti din somn dupa o betie crancena nici nu iti dai seama ca sunt beti si mahmuri in acelasi timp, atat sunt de veseli.


Bere rece

Bautorii de bere se recunosc cu usurinta dupa fizionomia atletica, aflata in contradictie cu burta rotunda, ca de gravide, pupilele marite si un miros de butoi, adesea in combinatie cu cel de mici la gratar, nu la fel de puternic insa ca cel de tuica, dar usor de simtit chiar si de narile virgine ale abstinetilor in domeniu. Blonda, bruneta, roscata, indiferent de “pigmenti” si recipient, se utilizeaza goala, fara sare, scrum, sirop de fructe, conservanti, sau lamaie.

Reteta e simpla: dorjdie de bere, apa, malt si hamei, care de cele mai multe ori reprezinta si reteta unui scandal, ca nu putine au fost cazurile, cand sticla de bere plina, goala sau cu gatul spart de coltul mesei a fost cea mai buna arma de aparare sau de atac, nu conteaza, atata timp cat ai fost de aceeasi parte a sticlei. Considerata aliment si, totodata medicament miracolos in buna functionalitate a rinichilor, totusi panaceul administrat in exces are ca prim efect secundar mirgene, insuportabile fara pastilele de cap de a doua zi.

Berea, de altfel si preferata mea, se foloseste mai nou, ca ultima fita, in buricul burgheziei de la costa marii negre, chipurile pe post de ulei, care sa stimuleze procesul de bronzare, dar eu inclin sa cred ca principalul scop este atragerea masculilor, ce adulmeca posesoarele parfumului de la o posta. Probabil, in cautarea unui partener de o seara, incearca sa ascunda si mirosul de naftalina imbibat in piele, de la batranul sponsor, a carui stare de sanatate este in contradictie cu razele soarelui si consumul de bere.

Singurul mic inconvenient la care pot sa ma gandesc acum este gradul ridicat de “lipiciozitate” gratie (nu din cauza) caruia am fost nevoit sa schimb mai multe tastaturi. Probabil ca cei 33% de respondenti la poll-ul unchiul fester au intampinat aceeasi problema.

Votca

Am ajuns deja la un nivel superior, la care se afla doar 8% dintre participantii la studiu, dar la care, daca vrei macar sa visezi trebuie sa ai un CV cu o experienta de cel putin cinci ani in drojdeala sau betii cu sprituri de vara. Bautorii de votca simpla, cel putin pe timpul acestei veri, fie lucreaza in imobiliare, fie in industria auto, adica fix unde a lovit criza cel mai puternic. Salariati, care, de altfel vin puternic din urma sa umple randurile unor profesori, care mai trag o cinzeaca inainte de cursul de la ora 8:00.

Vinul si berea reprezinta modalitati de socializare, chiar daca se depaseste cu mult numarul de halbe sau pahare cu picior, nu poti sa spui unui coleg de birou ca vorbim la o cinzeaca, dupa program, ca am ceva de terminat acum. Aici nu e munca in echipa, esti pe cont propriu, probabil unul dintre motivele pentru care votca trece la prima vedere drept apa plata, iar combinata cu un strop de suc de rosii nu te simt nici vamesii, cu patru picioare si cu pedigree. Ce ne da de gol in schimb este excesul si lipsa de coordonare, dar, cu putin echilibru si un norisor de cafea in cana cu votca, poti da vina pe o noapte alba. Bautorul de votca, desi nu crede, este cel mai usor de recunoscut, pentru ca este singurul dipsoman, care la primele ore ale diminetii, sta in tricou, iarna la terasa, cu un pahar mic in fata, plin cu lichid leit apei plate.

Whiskey & red bull
Ei sunt motivul pentru care exista baunsari la intrarea in cluburi si triaza consumatorii in functie de tinuta si aspect, criteriu care nu se rasfrange neaprat la capitolul lungimii notei de plata. Dar acestia sunt, in unele locuri favorizati. Sunt mai simplu de recunoscut ca bautorii de votca si pot fi recunoscuti dupa lanul gros, din aur, scos peste tricoul mulat, de cele mai multe ori, negru sau alb, dar intotdeauna cu “scris” auriu.

Genul de berbeci care prind aripi, dupa “cocktail” si cer dedicatii pentru printesa nambar uan si la concerte de jazz. La birou, dupa multe insistente insa, si-a pus casti, de sub care inca se aud, in surdina, acorduri muzicale cu influente turcesti si arabesti, peste care rage o voce in limba romana, cu accest tiganesc.

Apa plata
Genul de angajat, care fie este de sex feminin, fie are bani de psiholog. Mai exista posibilitatea, daca nu este vreun soi de sef mai mic, sau mai mare, care nu vrea sa isi dea arama pe fata in fata subalternilor, sa fie un angajat, care are ca sarcina de serviciu sa stea treaz si sa toarne toti “betivanii” corporatiei. Oricum nu este de incredere si nu merita sa il imprumutati cu bani. Si, pe masura ca criza se va adanci, are cele mai multe sanse ca, dat afara, sa vina ca americanii cu o arma de foc si sa isi faca dreptate.


Echipa de oameni de stiinta, din care intamplator fac parte, mai asteapta voturi sau alte sugestii la sondaj.

Fantezii de vacanta: alb pe negru

Decizii, decizii. Grea viata corporatista, cand te strange cravata de gat din ce in ce mai tare si parca nu lasa sa ti se oxigeneze creierul, adapostit intr-o sfecla cheala si arsa de soare, care nu scapa de migrene nici dupa un pumn de pastile de toate culorile. Cum nu mai am concediu, pe motiv ca l-am consumat dupa ziua mea, ca mi s-a parut la timpul respectiv, ca daca ma imbat cu toti cunoscutii mei si nu numai, o sa imbatranesc mai frumos, ma vad acum nevoit sa lucrez la brand si pe timpul verii.

Ca tot sunt platit in bumbac si percep preturi de dumping. Cu privirea in bombeul gumarilor aflati in contrast flagrant cu uniforma corporate – politia modei poate sa-mi suga sireturile, acum gri – ma trasneste o sclipire, de mi-a pus dureros procesorul in miscare, in asa hal incat simteam cum se invart rotitele. Nu era de la proces in sine, era de la mahmureala si soarele arzator al dupa-amiezii sufocante. Mi-am amintit atunci ca prin ceata de o betie cu niste stagiare de la medicina si multumite, probabil de orgasmul intelectual generat de conversatiile noastre filosofice m-au rezolvat si de data asta. Oficial, unchiul fester e in concediu medical.

Mai ales ca ma luasera la ochi ca obisnuiam in ultima vreme sa apar la munca mult dupa ora pranzului si din concediu medical nu poti sa fii concediat. In your face, le-am zis in gand. Dupa ce am esuat lamentabil in arta culinara si olarit, ca de, trebuia sa ma regasesc si sa imi umplu timpul, a aparut plictiseala.
Si cum nu aveam cu cine sa ciocnesc un pahar de sprit de vara si ma plictiseam teribil, m-am gandit sa aduc o pata de culoare garsonierei unchiului fester. Zis si facut.

Am sunat doi zugravi si ne-am pus pe treaba. Dupa cateva peturi de vin alb si dupa ce ne-am plictisit sa ne masuram cariciurile cu polobocul ne-am gandit sa aruncam un sac de var pe toboganul ghenei de gunoi in timp ce femeia de serviciu, inchisa la ten, de fel, isi schimba uniforma “corporate” in hainele de strada. Zis si facut. In cel mai scurt timp, la usa garsonierei unchiului fester erau doi ochi negri si tristi, in care se puteau citi cu usurinta cele mai colorate injuraturi, ascunsi in spatele unei fete, parca de faina, pe buzele careia nu putei citi nimic, ci doar auzeai: “ ’ra-ti ai dracu’ de romani” . Noi radeam.

La scurt timp a ras si ea. De ieri suntem amici, ne bem impreuna cafeaua dimineata si planuim cum sa inchidem in ghena vecinii enervanti. Presimt ca o sa-mi prelugesc concediul medical si, dupa ce zugravesc, o sa ma duc la tratament in viena, ca prezidentul.

Utopie profesionala: evadare din infernul corporatist

Cand sefa departamentului de resurse umane din minunata corporatie in care lucrezi face o demonstratie pe viu ingrijitoarelor - sub privirile admirative ale boss-ului mare si sub ochii incercanati ai resurselor umane obosite si stoarse de puteri - un soi de mentoring despre cum se spala masina mainii care ne hraneste cu generozitate pe toti, atunci este un semn clar ca este timpul sa te freci cu mainile lor pe unde apuci si sa te reprofilezi. Chiar azi citeam despre un studiu, pe pagina de web a unui site de recrutare si una dintre concluziile partiale era ca 20% dintre respondenti ar vrea sa lucreze in alt domeniu. La fix, imi zic, pe sistemul spiritului de turma, gratie caruia mi-am inceput cariera de spritar la panciu, ma reorientez profesional. Dar ce as putea sa fac? Am inceput cu ce as vrea sa fac si am terminat trist lista de profesii cu ce stiu sa fac:

Fotograf
La o publicatie pentru adulti, de exemplu. Cu cat mai explicita cu atat mai bine. Pe vremea cand eram holtei urmaream cu mare interes, dar pe ascuns, revista bordel, ca la arici pogonici aveam abonament. Acum i-au luat locul o serie de glosareli, cu vedete si alte prezentatoare ale rubricii meteo, care isi servesc cafeaua in dorobanti. Ma intreb eu in mintea mea bolnava, cum e sa o arzi zilnic in dorobanti la o cafea si un cocktail, dar sa nu stii sa ajungi acolo? Raspunsul l-am aflat cand era sa ma calce un berbec cu un bolid pe trecerea de pietoni si i-am spart luneta cu un caroi si s-a speriat o fatuca ce statea aplecata spre scaunul soferului, de unde, probabil, se holba la pantofii cu ciucurei ai moftangiului. Ce stiu eu? Apoi mi-am dat seama ca e munca grea. Sa suporti zilnic, cu dureri de cap aferente si mahmureli mirobolante, pretentiile unui cap galben (a se citi blonda) fara sa ii pocnesti un trepied peste ficati? Camera te iubeste, trepiedul are, insa ceva cu tine.

Telefonist
- Doamna, ati auzit vreodata pe cineva care vomita la telefon?
- Nu
-Vreti?
- Ahhh. Nu cred. Nu!
- Atunci asteptati o secunda sa imi fac o gargara cu zeama de varza.
Deci clar nu e de unchiul fester.

As vrea sa ma angajez ca tester de bauturi spirtoase. Oare exista? Unde imi trimit CV-ul?

PS: “Astept oferte si remuneratii”

La mala mahmurelaćion

O flegma opulenta, care putea sa faciliteze cresterea unei intregi colonii de muste betive, aproape ca se infige in asfaltul gaunos in care se afunda si trecatorii transpirati, din drumul meu spre corporatie, treziti, desigur, cu cel putin sase ore inaintea mea, semn ca procesul de gandire si rememorare a noptii trecute a demarat in creierul meu topit de soare si inca influentat de licori bahice. De obieci nu ma strofoc. E prea mare efortul intelectual, ca tot aflu a doua zi de la batranele de pe scara blocului cu exactitate, cand am venit acasa, cu cine, cat am baut si ce s-a intamplat dupa, mai ales ca sunt cu geana pe mine, de cand au aflat cine a tot aruncat pesti morti in putul liftului vreo doua luni de zile. Acum era musai. “Dupa ce te intorci de la ‘servici’ si te trezesti, dar nu neaparat in ordinea asta, trebuie sa discutam ceva foarte serios”, scria negru pe alb intr-un mesaj lasat de consoarta. Dar ce ma fac, cand eu imi amintesc ca am ajuns in bloc, impreuna cu trei amici de pahar, angajati la pescaria din colt – multumim pe aceasta cale complicilor pentru surpriza cu fitofagi in casa liftului - si inganam zgomotos si greoi la o vecina de palier: “doamna v-am adus concubinul acasa, dar nu mai stim care dintre noi este”.
Nu am putut sa lucrez toata ziua si parca borsul pescaresc cu care ma dregeam zilnic nu isi mai facea efectul deloc. Am cerut sfaturi pe forumul alcoolicilor anonimi si toti mi-au zis ca e groasa treaba, iar un utilizator care a reusit sa stea treaz mai bine de 2 zile ma sfatuia chiar sa ma dreg cu apa sfintita. Cu procesorul obosit de prea multe ipoteze si bineinteles sarcini de lucru dificile ajung acasa pentru marea discutie, care in linii mari se rezuma la faptul ca sunt principalul suspect de disparitia pastilelor de slabit ale maica-sii, ca mi-am luat libertatea sa fac o supradoza si, fara regenon, soacra-mea se simte ca un dependent de droguri fara amfetamina, fara insa sa fie constienta ca este pusa fortat la dat burta jos. Cine nu papa salata verde nu vede unicornul mov.

Si totusi ne suportam

Pe cand incercam sa deslusec misterele sexului frumos, intr-o glosareala de revista pentru femei dau peste un titlu colorat, care mi-a gadilat insistent retina, pana am dat intr-un ras aproape isteric. Pe scurt, alaturi de informatii precum lungimea si grosimea medie a cariciului (vezi dex), ilustrat, desigur cu roz, concluzia specialistelor era ca daca apuci sa cunosti un barbat, cu tot cu obiceiurile aferente deja ai reusit sa ajungi la performanta de a-i cunoaste pe toti.

Nu am apucat sa citesc insa tot articolul, ca deja coborase din tramvai posesoarea revistei, deranjata probabil de mirosul de bere si tutun, degajat cu generozitate de hohotele mele de ras. Nu stiu altii cum sunt, dar eu, in asteptarea ciorbei de peste, din care sa sorb zgomotos, imi proptesc talpile jegoase pe masa, fix intre un colt de paine si o ceapa verde, in timp ce mi se scurge bere blonda pe firele de par, crescute neglijent pe fata nerasa de saptamani bune si, dupa vreo doua injuraturi explicite, la adresa unui arbitru corupt, bag mana sub canapea dupa saorma bogata in usturoi, ramasa de trei zile, din care musc hulpav, cand nu ragai aburii de alcool pe baza de apa, malt si hamei.

Si cum toti suntem o apa si un pamant, pentru o documentare aprofundata despre micile tabieturi din viata lui brad pitt, de exemplu, le invit pe specialistele revistei glossy la o ciorba de peste si un meci de fotbal din liga lui mitica in garsoniera unchiului fester. Daca va incanta ideea dati un bip inainte, ca nu-mi gasesc sase perechi de ciorapi si trebuie sa aerisesc bine incaperea.

Aventurier de profesie si dependent de orice altceva in afara de adrenalina, dupa o aterizare fortata pe varful muntelui lui venus, fiind, evident pe pilot automat, sunt singurul alpinist care, cu pioletul acoperit de latex, a ajuns la performanta de a campa obosit in padurea defrisata de la poalele muntelui zeitei romane a amorului, a frumusetii si fertilitatii. Ceea ce, coroborat cu ofrandele aduse nimfelor din subordinea zeului placerilor trupesti, recte insusi maretul stefan furtuna, ma ridica la rangul de specialist in decriptarea secretelor sexului frumos si, astfel, pot afirma cu lejeritate ca daca apuci sa cunosti o femeie cu toate obiceiurile aferente ai ajuns la performanta de a le cunoaste pe toate.

Da. Chiar si CFO-aica, cu ochelari si cravata barbateasca se gandeste si la alte numere, nu doar la cifrele de pe primul trimestru. Da. Si directoarea departamentului de resurse umane ar vrea sa-ti faca un training, dupa care sa ai un know-how despre toate zonele ei erogene. La fel si ingrijitoarea, care iti sterge biroul din partea opusa sa i se vada generozitatea decolteului, ce mangaie suav si melodic tastatura se gandeste sa o scapi de tss si de herpesul ala jenant luat de la CEO pe bancheta din spate a masinii luxoase a celui din urma, eventual cu tix si pronto lemn curat.

Si, ca sa elimine orice adevar din spatele zicalei mintile luminate gandesc la fel, le place, in turma, rozul, bauturile alcoolice dulci, rasaritul soarelui, sa creada ca sunt mai orientate in spatiu, ca un GPS si, daca nu sunt mamici inca, sa terorizeze copiii mici cu ciupituri de obraji. In schimb, daca sunt deja mamici fugiti ca dracul de tamaie de ele, ca nu se compara nimic cu rusinea de a fii surprins de un mic poznas, in timp ce o tii pe maica sa cu cracii in sus. Cum explici unui baietel, care plange si urla sacadat “ce ii faci lui mami? Las-o in pace mincinosule. Tu nu esti mos craciun” ca de fapt lui “mami” ii place la nebunie, mai are putin si termina si, in plus, ea m-a imbatat si a vrut sa profite de mine? Timid, i-am zis micutului ca intuitia feminina a lui “mami” i-a zis ca in scurt timp o sa-mi zici “tati”. M-a lovit cu o masinuta fix in numele tatalui si a tipat ca nu o sa se intample niciodata. Eu deja stiam asta. Sa fie de vina intuitia feminina?

Twitter de moda veche

De cateva zile ma hartuiesc niste umoristi pizmasi la telefonul fix si, fara sa zica macar un cuvant, ma lasa sa-mi dau seama exact ce fac in acel moment. Fie sunt in trafic si vorbesc intre ei, fie asculta muzica la calculator, fie, sper sa nu le dau idei, se intorc rupti de beti la trei dimineata din caminul cultural. Telefonul fix este solutia ideala, mai ales daca nu stii sa numeri pana la 140 si nici scriitura nu este tocmai cel mai bun prieten al tau. Calit pe frontul corporate, la brand, nu ma enervez repede, ba mai mult, chiar imi pastrez calmul, zambetul si amabilitatea. Este, cred o premiera mondiala, cand cineva asteapta cu nerabdare sa plateasca o factura si sa afle cum poate sa dea twitt-uri neortodoxe, de cate 140 de cuvinte, mamelor noilor mei prieteni virtuali.
Dar ce sa le zic? Ca au trecut peste mine generatiile si nu mai stiu nicio injuratura la moda. Pe vremea cand eram mic, bucurestean neaos, crescut pe cimentul arzator dintre blocuri, de la cuvinte ca lindic si carici, puteai sa risti o pedeapsa zdravana de cateva zile, incuiat in casa cu mormanul de probleme la matematica pe cap. Acum, cuvintele sunt trecute in dex. Degeaba incercam sa-mi conving parintii ca sunt poliglot si nu tigan, dupa cum ma mustruluiau si ma "alintau", daca ma auzeau folosind expresii de “birjar”.
Academicienii dauneaza originalitatii si exprimarii plastice. Asadar, in conformitate cu normele limbii romane in vigoare si potrivit definitiilor din dex, ii urez noului meu prieten din telefon sa isi frece cariciul cainele lui pavlov de lidicul maica sii, pana le intra in reflex amandurora.

Caut “vinovati” pe google

Ca se implinesc 40 de ani de la prima aselenizare, google a schimbat celebrul logo. Nu este prima data cand o face. S-a mai intamplat, recent de ziua lui Tesla. Sunt convins ca v-ati intrebat si voi, la fel ca unchiul fester, cine este in spatele capodoperetelor.
In cautare de raspunsuri si de “vinovati” am dat peste un articol din BusinessWeek dedicat “omului din spatele logo-ului google”. Desi am promis ca nu o sa public posturi cu tenta publicitara, imi calc acum pe cuvant si promit ca este prima si ultima oara. Omul e genial si, garantat, o sa va impresioneze si pe voi.
Mai multe detalii despre un designer a carui opera este admirata zilnic de aproximativ 180 de milioane de oameni, aici.
De asemenea, pentru mai multe logo-uri, selectate pe ani, aici.

chuck norris nu haleste, el da la oase pana se satura

Pe cand ma pregateam sa imi savurez micul dejun in pat, cu bavetica mea murdara de gem si pete de vin rosu imi sageteau pepenele rosu si chel, ars bine prin statiile de tramvai, sub arsita verii toride, numai ipoteze din geometria descriptiva: daca se da un corp solid, sub asternut, cum pot sa sprijin o tava cu cereale scaldate savuros in lapte expirat de proiectia corpului respectiv de deasupra asternutului? Am renuntat in scurt timp, mi-am luat gandul rapid de la formule si mi-am zis ca raspunsul la intrebarea care ma provoaca intelectual in fiecare dimineata nu este de gasit, nici astazi, in paginile cartilor de matematica. Rabdare si tutun. Asta meriti, daca te sui in stare de ebrietate pe ponei sa-ti faci poze pentru profilul de hi5, cazi si te alegi cu ambele maini gipsate.

Tocmai ce butonam dibace telecomanda cu un singur deget ca am dat peste chuck norris, care fix in acel moment a tras o flegma apoasa, printre firele-i de par roscovane, care ii dau un aer masculin fizionomiei, de altfel, blande, dupa care a adaugat printre dinti, flegmatic “mercs”. Mi-am amintit brusc de celebrele glumite cu maestrul si mi-am zis in gand ca chuck norris face supradoza de vomitive puternice doar ca sa traga o flegma. Am ras. Apoi m-am intristat brusc. Imi amintisem ca “Chuck Norris once walked down the street with a massive erection. There were no survivors”. Mie doar mi-a trecut pofta de mancare.


PS: „This is for you Shidoshi”. Get well soon

Reteta unui scandal

Ingrediente:
- doua purcele cu soriciul bronzat, una de lapte si una atoasa, lasate la macerat in suc propriu o intreaga zi lucratoare, umplute, dupa gust, cu saorma si, secretul bucatarului, nu cu mar in gura, ci cu seminte
- una bucata berbec, cu carnea inmuiata bine in coniac sau vin rosu, preferabil la o coma alcoolica mai aproape de un delicios delirium tremens, asezonat cu frunze de tutun si, dupa gust, glume nesarate

Mod de preparare:
Ingredientele se lasa la perpelit, la foc mic, pret de sase statii de tramvai, alaturi de alte mirodenii de vara parfumate, alese pe spranceana. Este extrem de important ca atunci cand termometrul de bucatarie atinge o temperatura de 50 de grade bucatarul sa puna capacul. Timp de fierbere 60 de minute.

A se servi fierbinte, cu mult alcool, ca lasa rece orice gurmand si, este greu de digerat.

Bon apetit

Poporul porno

De scoala generala imi aduc aminte ca dupa o crunta betie de numele unei grase care sforaie galagios pe jumatatea mea de pat. “Draga, stop drop and roll, sa am si eu loc, ca nu am dat aiurea pe tine jumate de sticla de tarie si un chibrit”
Dar, in linii mari stiu ca mi se spalau creierii ca poporul roman este ospitalier, primitor, darnic si, fiindca acea vreme era si sinomia cu inca o perioada de tranzitie in care se spalau creierii intregii natiuni, cu “luminita de la capatul tunelului”, am mai aflat ca minunatul nostru popor face haz de “micile” necazuri cotidiene. Si se facu, cum zice si la biblie. Si am ajuns, tot facand haz de necazul altora, sa ne caricaturizam si s-a tabloidizat astfel intrega natie, dornica, evident sa afle ultimele “stiri”, incat tot poporul nostru ospitalier a nascut deviatii sexuale. Cum asa? Pai…iaca asa: Piticul porno, popa porno, eleva porno, pensionara porno, profesoara porno.
Va mai suportati ba labagii ospitalieri, cand intindeti o mana lipicioasa turistilor straini si inca va mai sticlesc ochii dupa poza lasciva din ziarul explicit si frumos colorat?
Iata o scurta lista cu potentiale personaje, evident porno, despre care sa citeasca si minunatul nostru popor ospitalier din mediul rural: calul porno, catelul porno, gaina porno, primarul porno, gardul porno, prostul satului porno si handicapatul porno.
Mortii vostri, evident porno. O sa va zica unchiul fester, recte cheliosul porno de ce aveti toti deviatii, evident porno:

- Piticul porno: Hmmm, complexele astea. Cat poti sa fii de inhibat si complexat de propria persoana incat sa te bucuri si eventual sa te mai si excite o astfel de imagine? Cel mai probabil iti zboara gandul la toate femeile perfecte pe care le are piticul si iti place sa visezi ca daca ala are un metru si putin si are succes la dame blonde, de ce nu ai putea si tu. Te pacalesti cu gandul ca esti timid? Sau mai nou ca nu ai bani? Inseamna ca ai pula mica. Keep on dreaming si urmareste in ziare viata piticului porno.

- “Parintele laurentiu ne asteapta”, graia adevar gura unui antrenor de fotbal roman. Slava cerului ca popa nu graia cu gura plina. Multumim insa domnului dan, care a elucidat inca un mister. Dar elodia, elodia, unde e elodia? Cred ca le era prea cald la enoriasi sub sutana.

- Eleva porno: vezi profilul unchiului fester. Astept mail.

Concluzie: Prefer, ca roman hai hui prin lume, sa fiu catalogat drept tigan, hot sau proxenet, decat violator, poponar, sau zoofil.

Prostul clasei

Citii mai deunazi la gazeta si chiar vazui negru pe alb cu ochii-mi luminati si plini de viata, cum ca o vedeta cu chelie, care aduce mai repede a baunsar cu burta, in ilic si ie, decat a cantautor a reusit, la aproape 40 de ani, performanta de la lua nota unu la matematica, fix la examentul de bacalaureat. Nu vreau sa subliniez faptul ca sistemul educational din tara ar merge brici. Nici ca respectivul cantaret incerca iar sa plagieze lucrarea unui pusti istet, probabil cumparat cu bani de bere, nu cu doua casete si un cd cu autograf. Ori ca cel mai sigur au copiat toti elevii, dar el a fost singurul dat afara din clasa. Doar vreau sa scot in evidenta adevarul din spatele zicalei: “prostul nu e prost destul pana nu e si fudul”. De ce? E simplu. Pentru ca, picat in anonimat si incurajat de doua note modeste la probele orale, berbecul s-a simtit mai destept ca generatia emo si s-a gandit sa dea si sfara in tara. Si apropo de socoteli, de cele mai multe ori, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ si degeaba a cheltuit ultimii bani castigati din concertele electorale, pe meditatii, daca l-a meditat fosta olimpica la faza pe comune, recte simona senzual. Ahh…si sa nu uit, sa-i dea cineva un sut in socoteala lui naomi sa-i aminteasca ca nu e femeie.

Croazeta comunala

La scurt timp dupa ce o lasase grea insusi Forrest O’Cole, fost sef la Ocolul Silvic dintr-o comuna indepartata, a si plecat din tara, satul fiind sa-i maseze concubinei talpile si degetele de la picioare, ascunse o zi lumina in gumarii plimbati pe ogor, la muncile campului. De atunci mica ei lume se prabusea incet-incet. Unul dintre semnele clare a fost ca pisica neagra in cerul gurii si cu rosu in gat i-a taiat calea sub ochii tatelor aflate pe prispa la un toi de tuica de pruna. “O sa fete un fatalau, de-si baga cucuruz in pastaie”, zicea o tata versata, cu televizor si nepoti la oras. “Ce sa stie curvele astea batrane, care s-au futut in razboi si cu nemtii si cu rusii?”, zicea printre dinti gravida. Cateva luni mai tarziu tot satul se adunase la poarta lui “tanti Ocol” sa vaza faptura si toti satenii laudau mamica pentru isprava si progenitura pentru trasaturi.

Au trecut ani si tanarul Ocol si-a descoperit imaginea in oglinda murdara, cu un colt spart, in care se spoia ma-sa cand se ducea sa joace pe manele la caminul cultural. Si-a acoperit cu un rosu strident buzele, pana sub nas, a luat pantofii cu toc in picioare si a iesit pe ulita, unde isi tuguia buzele la tatele din fata portii vecine. “Piei satana”, urlau babele in timp ce isi faceau cruce. Anii treceau si micul Ocol nu se mai juca singur. Se juca cu papusile, cu fetele din sat, care nu radeau de el ca e cocosat si poponaut, cum il strigau baietii mai mari la fotbal. Mergea cu spatele drept, fortat, dar de fiecare data cand il vedea cineva mustacea si comenta: “Asta parca are un bat in cur”. Nu era zi sa treaca, ca tanarului Ocol i se parea ca e si mai cocosat si, amintindu-si de comentariile rautacioase din copilarie lua decizia cea mare. A rupt o creanga de nuc si si-a fortat intrarea prin spate, doar doar sa-si indrepte spinarea. In afara ca-i sarea parul din cur ca fanul din batoza, acum, cocosat cum e, mai merge si cracanat.

Morala: Sa-i dea cineva un sut in coaie lui naomi sa-i aminteasca ca nu e femeie si ca daca se freaca in cur nu ii trec nici durerile de spate

La inceput a fost cuvantul. A urmat limbarita

“Da”, spune el timid, aproape ca in soapta, cu ochii tinta in pantofii usor murdari ai ofiterului starii civile, in timp ce singurul gand care ii incoltea mintea, era ca genunchii lui tremuranzi nu ii vor mai sustine mult hoitul bolnavicios si epuizat. S-a inselat. Si acum si atunci cand l-a contrazis noua sotie ca muzicantii din bremen, nu sunt personaje de poveste, ci fanfara unui oras american. “Asa e draga, unde mi-o sta mintea?”. “La femei, iti zic eu unde!”, urla taios in timp ce cauta priviri aprobatoare pe plaja inghesuita.

Rupti parca din reclama la frutty fresh, cei doi nu atrageau ostentativ atentia, ci doar cateva priviri indulgente, cand ea ingropa chistoace si cutii de bere in nisip. Nici nu apuca sa termine bine cuvantul “emologisti”, rostit printre dinti, cu dispret, la adresa vecinilor de plaja, cu care impartea radiatiile puternice ale dupa-amiezii, ca a si sarit de pe prosopul plin cu coji de seminte, aratand cu degetul: “uite, aia e in tatale goale”. Zambea.

Soarele puternic, care ii reflecta in dintii aurii orbea turistii, ca un far din largul marii linistite, pe timp de noapte, ce ghideaza navele. “(…) oral de 24 de karate”, a prins el finalul unui dialog, dintre doi tineri, dupa care s-a asternut o mare de rasete zgomotoase. El mustacea si privea in gol. Ea nu a inteles gluma. L-a pocnit peste ceafa pe motiv ca-i prost si ii ia o jumatate de ora sa dezbrace din priviri o femeie, care nu poarta decat un slip.

Firele de nisip i se lipeau pe degetele umede de la picioarele, cu unghii roz, in loc sa se scurga lin, ca intr-o clepsidra functionala, semn ca timpul va trece si mai greu, pana razele soarelui, slabite de venirea serii urmau sa-i usuce pielea trupului rotofei si innegrit. O voce ragusita, amplificata de un megafon murdar devine din ce in ce mai infundata, pe masura ce tinerii se indeparteaza de plaja, dar inca se mai putea intelege ca vanzatorul ambulant punea la dispozitie, contra cost, bilete la un concert copilul de aur.

“Ce pacat ca azi este ultima noastra zi la mare”, spune ea. El tace.

Din ce in ce mai multa lume simte efectele crizei globale si ia in calcul posibilitatea de a se muta intr-un catun indepartat, de la tara, unde nu s-a auzit de subprime si de active toxice si nici macar criza economica nu s-ar instala acolo. Oare merita?