Salariatul anti-social

Din ciclul: mare e gradina departamentului de resurse umane, dar multi angajati sar gardul, unchiul fester va prezinta cu caldura o serie de personaje, care din pacate se regasesc in toate birourile din tara si, fie ca sunt rude de gradul trei cu vreun actionar majoritar, fie ca au intalniri de gradul trei cu board-ul director, noi, angajatii de rand o sa le aratam in continuare cordial dintii:

Frigurosul
Caldura mare mon cher. Curat canicula. Soarele marit de pe cerul senin, ca un ficat cazut victima licorilor bahice in exces, pare un dirijor, care orchestreaza melodic simfonia mirosurilor de vara din mijloacele de transport in comun. Cu talpile incinse si cufundate in asfaltul moale in care robotic te afunzi pas cu pas, mersul mecanic spre birou pune piciorul in prag oricarei sperante de briza. Cladirea in care lucrezi pare, de la cateva sute de metri distanta, o oaza, intr-un desert care te-a stors ca pe o carpa corporatista de orice picatura de apa. Dar, biroul nu se compara cu oaza la care, deshidratat visai, ci este de fapt doar o fata morgana. Era o iluzie si mai bine poposeai sub un cactus din desertul urban unde era, desigur, mai racoare. Motivul? Frigurosul biroului a inchis aerul conditionat, pe motiv ca ia medicamente, sa trateze durerile de sale date de “unealta diavolului”, recte aerul conditionat.

Darnicul
Genul de personaj prietenos, zambitor si chipurile sociabil, care, daca isi cumpara un cacat ieftin, gen paine prajita ambalata frumos, simte nevoia sa-l imparta si cu restul salariatilor. “Vrei si tu?” E ca si cum, fara sa fumeze, l-as intreba daca vrea o tigara de fiecare data cand ies la fumat. Nu ca i-as da. Nu-i pasa, el s-a oferit. Si, culmea zgarceniei, atunci cand crapa in el hulpav preparate alese pe spranceana de bucatari scoliti in ale junk-food-ului, exact atunci nu zice nimic “destept”. Daca vrei maioneza, ia de aici. Nu multumesc, nu merge cu painea prajita. Personalitatea darnica din mediul de afaceri a adus la rang de arta darnicia. Stie ca este barfit de toata compania, ca se zgarma cu generozitate in nas, dar stie ca se bucura de unul singur de placinta home-made si paine prajita. Dar, nu are retineri sa strige in gura mare, daca vrea cineva cornulete de casa, dupa reteta proprie.

Workaholic-ul
In linii mari are o misiune dificila, dar nu il ia nimeni in serios. Nu il suporta nici sefii directi, care se simt oarecum amenintati de elanul lui de berbec si nici angajatii, care rad de camasa lui roz sau verde praz, apretata de parinti. In ultima zi de munca din saptamana, cand si marele boss se odihneste, dependentul de munca se scuza colegilor, cu care imparte o masa la restaurant sa vorbeasca cu un potential client, timp in care sefii directi de cele mai multe ori in scuipa in apa plata, duhnid a bere si tutun.
Din kit-ul micului corporatist fac parte, in ordine: ochelari cu sticla in loc de lentile, telefon de business conectat in permanenta la messenger, dar intotdeauna cu statusul “busy” si nelipsitele carti de vizita, pe care le imparte generos si la aprozar si la coada la sifoane. Ca nu se stie cum nea gica de la covrigaria din colt are o sclipire antreprenoriala si vrea sa se reprofileze, ca de e criza si poate cumpara echipamente medicale, de exemplu.

Investigatorul
De cele mai multe ori ocupa pozitii inferioare in organigrama companiei si este, in timpul saptamanii fan otv si duminica pe receptie la trinitas, iar cand vine vorba de restul angajatilor este mai informat ca directorul de resurse umane. Personalitatea subiectului nu este tocmai puternica, dar se adapteaza repede colectivelor si daca poate sa aflte detalii picante numai la o tigara, in mod cert se va apuca de fumat. Probabil ca iti va cere tigari, timp in care iti spune povestea vietii si greutatile care ii apasa. Nu va lasati pacaliti, o duce chiar bine, dar prin comparatie cu greutatile inchipuite din viata investigatorului, “micile” tale probleme sunt banalitati, cu care se confrunta el in scoala generala. Asa te va atrage in capcana sa iti spui ofurile, pe care le va afla cel ce-i va da urmatoarea tigara.

Printre animalele care mai fac parte din regnul corporate, alaturi de faggobot, se numara si o noua categorie de angajati, aparuta timid in acelasi timp cu criza: prapastiosul

Alfa si Omega, la pensie

Batranete, haine grele imi trasneste in minte melodios, adevarul grait pe versuri de maestrul zavaidoc, cand, in statie la tramvai, fara sa vreau, trag cu urechea la un dialog dintre doi cetateni in etate, probabil aflati in drum spre casa pensiilor. “Eu sunt mai batran ca dumneavoastra, am 82 de ani, dar inca nu am probleme grave, pot sa merg fara baston”, spune unul dintre ei, inainte ca celalalt sa-i spuna cateva intelepciuni in limba latina si sa urce impreuna in tramvai, unde au pornit in directii opuse in cautarea unui loc liber. Bine, imi zic, inteleg ca este batran, dar nici chiar atat de antic incat sa fii prins pe viu invaziile romanilor si nici pe cel de-al doilea cetatean nu il vad jucand elasticul cu nepoatele.

Ce se intamplase de fapt, tine fix de psihologia barbatului, de dominatie, de alfa si omega. Mecanism care sta in subconstientul subiectilor de sex masculin inca de la varste fragede, cand isi compara masinutele, continua apoi in adolescenta prin masurarea dimensiunii penisului si, se pare, ca nu inceteaza nici macar la batranete. As rezuma, poate subiectiv, timpul nu mi-a permis sa ascult mai mult, dialogul dintre cei doi asa:

- Eu sunt mai sanatos ca tine, deci am o speranta de viata mai mare.
- La ce bun, daca nu te duce capul? Mai devreme sau mai tarziu tot prost o sa mori

Le sticleau ochii amandurora si, fiecare, parea invingator si multumit de finalul scurtului dialog. “Lasa ca-i arat eu lui” pareau sa spuna fiecare dintre cei doi batranei. “Eu macar ma mai bucur de o viata sexuala, cu o viagra pe zi”, se mai putea citi in privirile lor, inainte sa se opreasca brusc amandoi din meditat si sa isi caute disperati privirile in tramvai. Probabil ca tocmai ii sagetase acelasi gand: daca mosul o avea alzheimer si ia cinci pastile pe zi? Apoi, relaxati mustaceau separat, ca doi adolescenti, probabil cu gandul ca “rivalul” din tramvai sigur ejaculeaza prematur si la cinci pastile pe zi nu ii mai raman bani sa faca si piata, sau sa-si ia medicamentele impotriva gutei. Si nici nu mai tine minte pana a doua zi.

Mirel + Mirela = inima*

Inceputurile

Mirel nu a fost nicio clipa ferit de vitregiile vietii, nici macar in copilarie. Ba mai mult, chiar a invatat sa le tina piept cu stoicism, inca de cand a realizat ca a devenit brusc barbat, ca nu a mai plans, cand si-a prins dureros spreiul sub caderea capacului de wc, pe care s-a razbunat mai tarziu, cand l-a izbit violent de un copac, cand cobora in viteza din varful derdelusului si striga “partieeee!”. Fura corcoduse, cirese, chiar si la sotron fura si, devenise o obisnuinta sa le fure copiilor mai mici tevile cu cornete. Inca de mic visa la o masina straina si fura ventile de la trabanturile vecinilor, ca nu se stie cand vor fi de folos. Totusi, iubea iarna, desi vecinii ii stricau cazematele, construite minutios, dar putea sa se razbune pe copiii mai mici pe care ii baga cu capul in zapada si era singurul anotimp in care imbracat gros, nu isi mai prindea spreiul in fermoarul pantalonilor.

Mirela, fiind singura la parinti, era rasfatata de acestia peste masura si, cand ceilalti copii mancau dude sau mierea ursului, fetita bucalata si rosie in obraji bea cico si ingurgita lacom bonibon, mai ceva ca batranii emasculati, cu neveste tinere, care cocheteaza cu supradoza de viagra. “Cuminte si cu zece pe linie”, dupa cum o prezentau cu mandrie parintii, era adesea tinta glumelor rautacioase ale pustilor invidiosi, care ii spuneau ca mos craciun nu exista, doar ca s-o vada cum o rupe la fuga, plangand si amenintand sacadat ca ii paraste, principalul motiv pentru care o si placeau vecinii peste masura, si o primeau an de an cu colindul, desi nu avea tocmai o voce angelica. De la Mirela au aflat si cine a furat ventilele din parcare. Desi nu era un copil tocmai stralucit, punea mult suflet in realizarea temelor pentru acasa si invata lectie de lectie, iar, pe masura ce anii treceau, procesul devenea din ce in ce mai greoi si nu ii mai ramanea timp sa revada pe caseta video desenul “doamna si vagabondul”. Petrecerile de ziua ei se terminau de fiecare data dramatic, cand plangea si se isteriza, ca cei doi invitati isi bagau nasul in jucariile ei si urla la parinti sa nu le mai dea tort, sau pepsi si sa-i trimita acasa.

Idila

Au trecut ani buni si destinele celor doi copii nu s-au mai incrucisat. Deci, fast-forward. Dar, iata ca intr-o seara ploioasa, cand Mirela facea sex online cu un necunoscut, Mirel ii violeaza retina, prin fereastra virtuala a messenger-ului, cu sinceritate si intentii bune: “vrei sa-ti bag spreiul in sfincter?” Si, exact cand necunoscutul a plecat din spatele monitorului sa fumeze o tigara, satisfacut de scriitura si descrierile explicite si desuete ale internautei, Mirel vazu, alaturi de o fata galbena si hepatica din messenger, cea mai romantica propunere data vreodata ochilor sai mari s-o citeasca. Si nu din cauza ca Mirel a citit doar gestapo si black beauty. Cu buricele degetelor incinse pe claviatura, de la desfraul virtual precedent, Mirela ii intreaba, tot cu cele mai bune intentii, pe internautul anonim, daca poate a se aseza pe fata acestuia. Mirel fu atat de incantat de propunere, incat se oferi s-o prezinte pe amanta virtuala, intai parintilor si abia apoi, celui mai bun prieten, recte spreiul. Dupa mai multe intalniri, la carciuma, stadion, teatru si galerii de arta, cei doi amorezi au decis sa-si puna pirostriile, dar nunta s-a terminat tot dramatic, cu cei doi invitati, recte parintii ei, dati afara de mireasa, dupa o criza de nervi si multe lacrimi varsate. Cei doi tineri si-au intregit familia, cu un copil, o fata bucalata si rosie in obraji, “cuminte si cu zece pe linie”, pe care o rasfata cu ultimii bani castigati de Mirela din rotiseria virtuala, unde se invarte online, ca un pui la sticla, in spreiurile internautilor platitori si dornici de sex virtual.

PS: Mamaieeee, unchiul fester m-a dat jos de pe sanie!!!

*Orice asemanare cu persoane reale este pur intamplatoare. Pe bune.

Tragi-comedie XXX*

In timp ce se intorcea de la scaldat, desigur ca si de aceasta data tot fara haine, piticul-porno, cum il strigau baietii mai mari de pe ulita, mergea greoi prin iarba mult prea inalta pentru el, a carei atingere delicata ii provoca placeri neinchipuite, in locuri ascunse, fu zarit de un consatean. Iesirea micului erou din iarba deasa, decurgea precum venirea acasa a zmeului-zmeilor, intai aparea buzduganul si abia apoi prelugirea propriu-zisa. Consateanul, fiind si singurul dotat cu un televizor isi aminti de indata de un documentar despre pitoni.

“Pitongii, pitongii, venira pitongii”, dadu tripat alarma in sat. Gospodarii, crezand ca era vorba despre un grup de indivizi cu lanturi de aur si tricouri mulate au pus de indata mana pe topoare, furci si torte sa-i puna pe fuga pe dubiosii oraseni, dar nu mica le fu surpriza, deloc mica, cand au dat ochi in ochi, cu ochiul fioros din capul uriasului ciclop, pe care piticul il tinuse ascuns atata vreme. “De asta nu statea niciodata jos”, spunea hatru un satean invidios. Din gura in gura vestea, strabatu lumea in lung si lat, pana cand ajunse la urechea unui gospodar indraznet, care vazu de indata oportunitatea, dupa ce esuase lamentabil in industrie, cu virgina-porno.

Dupa o primire prezidentiala, cu paine si sare, piticul nu isi mai incapea in piele si abia astepta prima zi de munca din viata.
Cand a auzit comanda "motor", piticul a si trecut la treaba, si sari cu “capul” inainte, dar nu apuca sa-si indeplineasca clauzele din contractul de munca, ca si ramase intepenit.

“Coitus intrerruptus”, chicoteau cameramanii. Virgina, fara experienta si speriata la culme incerca sa mearga sper baie, cu piticul atarnat intre picioare, legat de ea parca printr-un cordon ombilical mai gros. Il impingea de cap, dar nimic. Respira sacadat, cum vazuse in filmele cu gravide, dar iar nimic.
In timp ce genunchii copilei il loveau puternic peste cap la fiecare pas facut in graba, piticul porno, isi amintea de copilarie odata cu fiecare remarca adusa de angajatii de pe platoul de filmare. “Vai ce paros e saracul copil, oare cu cine seamana asa de urat. Nu-i de mirare ca l-a fatat si ma-sa prematur! Saraca copila.”

*Orice asemanare cu persoane reale este pur intamplatoare. Pe bune.

Istoria se repeta*

A fost odata ca niciodata, peste mari si tari, un tinut imbelsugat, peste care domnea un rege span, iscusit in comertul maritim si generos cu tot norodul. “Vivat”, striga plebea cand regele si regina apareau, insotiti de cele doua printese, fie la executia unor tradatori de neam si patrie, fie cand era alungata cu pietre din castru cate o vrajitoare, de la iscoada boierilor. Pivnicierii dadeau cep la poloboace si regele era mai venerat ca insusi bachus, pentru faptele haiducesti, prin care lua galbenii de la boieri si ii dadea la norod.

Intre timp, printelesele crescura si incepura sa fie curtate de printi si imparati din taramuri indepartate, care, pentru inima fecioarelor, trebuiau sa ucida balaurul cu sapte capete (de acuzare).

Cand palosurile cavalerilor si sagetile arcasilor esuau sa intre sub piele groasa si tabacita a balaurului, un menestrel reusi cu o harpa si o voce belzebutiana sa doboare balaurul. Si, dupa o nunta ca in povesti, ce se intinse pe trei zile si trei nopti, in care voiosia cuprinse tot norodul, regele vazu ca banita cu galbeni pentru zestrea fetei cea mare se golise. Apoi, scoase armada la troc, unde se tocmi cu piratii marilor intunecate si facu avere, cu vrajitoarea cu cap galben, pe barba boierilor, care poposeau cu carutele si caii opintiti, pe domeniul regatului.

Prin viu grai se duse vorba in tinuturi, aflate la mari si tari departare, ca darzul rege nu mai are zestre si pentru fata cea mica si vitejii printi nu mai indrazneau sa lupte cu balaurii sa castige mana printesei, asa ca vrajitoarele si ursitoarele ii poruncira acesteia sa mearga in flandra, unde sa-si gaseasca alesul.


*Orice asemanare cu personaje reale este pur intamplatoare. Pe bune.

Pusca si cureaua lata/ Sa moara dusmaii mei de-ndata

nicolae guta, celebrul cantaret, compozitor si producator de muzica de petrecere, insusi regele manelelor, a carui mustata a facut subiectul celor mai vandute doua ziare din tara, saptamani bune, a declarat recent, ca da lantul de aur, ghiulurile si pantofii cu ciucurei, pe tarlici, ilic si itari.
Adica, va canta muzica populara.
“Cum vine asta?”, ma intreb eu, un profan in curentul muzical, cu influente turcesti.
Cine ar renunta la tuareg, in favoarea carului cu boi sau, mai ales, cine ar lasa balta audienta din emisiunile lui maruta, pentru telespectatorii indragitelor emisiuni tezaur folcloric si viata satului? Recent operat la nas, potrivit tabloidelor, insusi regele ar fi grait pe un ton fonfanit adevarul, intr-o emisiune televizata unde, se pare ca a facut si o demonstratie in direct. Cunoscut in randul nuntasilor, care apelau la serviciile celebrului cantautor, drept domnul castor, datorita generozitatii zambetului tamp, afisat cand ii sagetau prin sfecla data cu gel ganduri de tipul “what the fuck just happened?”, se pare ca insusi regele manelelor considera ca sa moara si capra vecinului este echivalentul folcloric al celebrului sa moara dusmanii mei.
Punct de plecare pentru rege: “Lung ii drumul gorjului”/ Dar am bani de benzina tuaregului.

Knob and know II

Africance

Elementul surpriza este, si in acest caz, cheia. Cu cat este mai banala discutia, cu atat va fi mai apreciat gestul. Doar ca, pentru a atinge performanta este nevoie de mult exercitiu, telina si creativitate. “Unde este cel mai mai mare totem al zeului fertilitatii?”, poti rupe brusc tacerea, printre norii de fum ridicati si respirati in sincron. “Nu stiu”, va spune ea oarecum plictisita, cu ochii tinta in tavanul garsonierei. Ai adus-o fix unde ai vrut. Cu o miscare rapida, tragi in jos boxerii, dar atentie…nu mai jos de genunchi, ca iuteala si complexitatea miscarii, ti-ar putea aduce mari dureri de sale si, in acelasi timp strigi “chiar aici se afla”. Acum, ca i-ai atras atentia, urmeaza dansul tribal. Usor inclinat pe spate, cu ambele maini in sold, misti bazinul de la stanga la dreapta, pana cand sunetul totemului, care iti biciueste extremitatile, devine suficient de puternic, incat sa invoce zeul placerilor trupesti. Mare atentie insa, o executie gresita a pasilor dansului nu doar ca te indeparteaza de trandafirul roz al partenerei ciocolatie, ci s-ar putea chiar sa va apropie mai mult de cei peste un milion de unici de pe youtube, care vor rade de executia lamentabila a dansului tribal. Variatiuni pe elementul surpriza:
EL:“De ce in toate sculpturile africane elefantii au trompa in sus?”
EA:“Este un semn de belsug”
EL: “Uite opulenta”

Japoneze

Daca vrei sa rasara soarele si pe strada vietii tale sexuale, cu o femeie din tara soarelui rasare, baga de seama ca elementul surpriza este de evitat. Si, s-ar putea sa te coste un genunchi in “centura” neagra si cei doi dani aferenti. Femeia nipona, mai ales daca face parte din majoritatea budista, are un fetish ascuns pentru barbatii cu burta, dar in acelasi timp pune mare accent pe igiena corporala, deci fa bine si spala-te in buric. Nu te curata in buric, la masa, cand astepti furculita si cutitul, cu betisoarele puse atent langa farfurie, ca, iar risti o karata in marul lui adam. In pat, la fel ca in viata reala, japonezele vor sa imortalizeze absolut totul, deci un aparat de fotografiat, devine un accesoriu sexual obligatoriu. Sfatul meu este sa investesti intr-un aparat profesional, mai performant ca al ei, daca se poate, deoarece camera telefonului mobil sau un gheget compact si ieftin s-ar putea s-o faca sa se simta neimportanta si sa-ti mai aduca un calcai dupa ceafa aia lata. In linii mari, multumeste-te cu ce-ti ofera si nu insista sa te lase in camera obscura, care face parte din intimitatea ei, este numai pentru ea si nu o va imparti cu nimeni. Daca poti, in schimb s-o convingi ca din cauza fetisului ei, pentru barbati cu burta, ai probleme de sanatate, ca ea a fost singurul motiv pentru care ai vrut sa iei in greutate, va face aproape orice pentru tine, doar sa nu se piarda legatura divina dintre voi, recte burta. Nu. Nu vei developa nimic in camera ei obscura, doar ai si tu una si stii cat de mult tii la intimitatea ei, nu?

Knob and know

Auzii deunazi ca o dascalita dolofana dintr-un catun mioritic este contractata si pentru alte servicii, decat buchisirea slovei, de catre elevi, sateni si alti cetateni dornici sa se bucure si pielea palmelor lor, imbatranita de coada furcii, de mangaierea usturatoare a liniei din lemn.
Ei bine, voi incerca sa depasesc granitele catunului romanesc si voi globaliza problema insistand pe beneficiile si aspectele hatre ale penetrarii altor produse feminine din culturi diferite, pentru ca actul in sine si momentele de dupa sunt cel mai bun profesor.

Americance:
Femeia de peste ocean, desi nu are motive, este intotdeauna cu nasul pe sus. Dornica sa invete despre alte culturi, aici abordarea este simpla. Uniforma cupidonului trebuie sa se rezume la itari, opinci, ilic si, dupa gust, clop sau sapca cu usa, noul trend din marile comune mioritice. De altfel si preferata mea, mai ales ca este utila si la prasit. Un pet cu palinca sau horinca de tara este obligatoriu pentru ca vei avea nevoie sa-ti cureti instalatia dupa posirca de vin la cutie de bere, pe care ti-o va servi cu generozitate si snobism, in timp ce iti serveste cu aceeasi generozitate povesti despre fosta ei viata de majoreta. Ea nu crapa haloi pe gat de i se tocesc dintii la o singura masa si nici nu isi injecteaza maioneza in sange. Ea are arderi lente si probleme cu tiroida. Sexul cu ea este, in sine, o experienta gastronomica de neuitat si un desfrau culinar, dupa care pofticiosul poate sa faca turul frantei si pe jos, ca tot nu arde grasimile acumulate. Obisnuita sa manance pe ascuns si chiar prin somn, gurmanda poarta lenjerie comestibila, pe care si-o schimba de cate 3-4 ori pe zi, in functie de aportul de proteine si carbohidrati, de care crede ca are nevoie. Dimineata, cand doarme, cauta ramasitele din lenjerie, flambeaza-le in palinca, cu o bricheta si pune-le intre doua felii de paine si fugi in liniste fara sa te mai uiti inapoi. Dupa un somn bun si palnica ramasa vei uita tot, doar ca peste ani si ani, de undeva dintr-un orasel de tara, de peste ocean, din linistea unui centru de dezalcoolizare ti se va rosti numele si ti se va mangaia poza de flacau cu opinci, itari si clop.

Indience:
Obisnuiai, cand erai copil, sa mananci biscuiti de pe jos, sa rontai cu pofta guma de mestecat lipita de colegi sub pupitru si, desi nu mai avea nici un gust, radeai tamp de fiecare data cand ti se spargea pe fata balonul din guma? Fugeau ceilalti copii de tine ca te jucai cu sobolani morti si alergai fetitele din cartier tinandu-i de coada? In loc sa te sui in pom ca ceilalti copii, aruncai cu batul dupa corcoduse si apoi la devorai hulpav chiar din gradina blocului, unde cadeau, adica fix acelasi loc in care isi faceau nevoile cainii si pisicile vecinilor din cartier? Daca da, atunci felicitari, ai un stomac puternic si poti trece la urmatorul nivel, nu vei regreta.
Cursurile de kama sutra din tabloide, tinute de alina plugaru si piticul porno sunt facile, ca un soi de dresaj pentru cainele, care ii aducea bucurii orale babei, de pe prima pagina a aceluiasi ziar de scandal. Go indian. Printre norii de fum degajati de substantele arse in pipa pacii, intinderi si dureri musculare, placerea sub care trosneste zgomotos instalatia, inrosita de mirodenii, este fix ca vaca, recte divina. La capitolul dezavantaje as include mult par, amprenta instalatiei inrosite de mirodenii iuti, fix in frunte si, mai ales, dansul ploii, care executat dupa fiecare act in parte, pentru invocarea zeului fertilitatii, imi strica planurile cu viitoarea mea sursa de inspiratie. “Iar ai fost la indianca aia si te-a prins ploaia?” Nu dragoste, am alergat spre tine si am transpirat.

Revin pe subiect, ca ma vad cu o mulatra.

Faggobotul

Definitie
Denumirea generica de faggobot se trage de la faptul ca imediat ce personajul deschide gura, simte ca interlocutorul isi plimba, in gand, organul genital prin cele mai intunecate si intime locuri din corpul lui si ale principalilor responsabili de existenta lui mizera, recte familia. Totul tine de creativitate si frustrari sexuale.

Generalitati
In ciuda denumirii, care pare sa aiba o oarecare trimitere stiintifico-fantastica, faggobotul nu traieste intr-o galaxie indepartata si nici nu este un robot urias, programat sa penetreze violent alti terraboti si apoi sa le distruga minunata planeta. Si nu neaparat in aceasta ordine. Faggobotul este unisex, traieste printre noi, se trezeste dimineata, la fel ca tot omul de rand, se freaca la ochi, se intinde, casca si fuge spre birou, imediat dupa ce soarbe galagios, ca din ciorba, lichidul negricios din ceasca aburinda de cafea si plescaie hulpav tot ce i se pune in farfurie. Este genul de vecin invizibil, linistit, politicos, dar mereu la patru ace, chiar si la coada la sifoane sau covrigi. Nici in trafic nu da semne, care sa-i tradeze adevarata identitate, atat de bine reuseste sa mimeze normalitatea.

Transformarea
Faggobotul isi intra in drepturi imediat dupa ce face primii pasi in birou cand, brusc, se lasa o liniste de mormant in randul subalternilor, care par sa ranjeasca tamp fasolea in timp ce spun in cor: “sa traiti sefu’”, sau “saru’ mana patroana”, pentru ca faggobotul este unisex. Sedinta in 10 minute, urla faggobotul trantind usa de la biroul lui de pe colt si, in timp ce gandeste paranoic ca iar il barfea ionescu de la calculatoare, ii apare brusc un zambet satisfacut pe fata. “La pulivara ii mai platesc inapoi datoria”, gandeste econom faggobotul. Existenta faggobotului din timpul orelor de serviciu se rezuma trist la joculete pe calculator, siteuri matrimoniale, devoratul pachetelului ambalat frumos de parinti si, cel mai important suporta zambitor injuraturile, in gand ale subalternilor si cu stoicism pe cele directe si articulate ale sefilor mai mari.

Concluzii

Faggobotul:

- nu da banii inapoi si da vina pe o proasta memorie, deci nu il imprumutati niciodata cu bani, indiferent de suma si motivele invocate.

- nu a fost dintotdeauna asa, dar din diferite motive i-a fost incredintata o farama de influenta asupra unei mici echipe de oameni, sarcina care l-a coplesit si i-a schimbat in totalitate existenta.

- se plange intotdeauna subalternilor, de cat de greu o duce, ca nu are timp sa-si gasesca jumatatea, ca munceste prea mult si ca tot stresul acumulat la munca il face sa-i cada parul si ii umfla burta. Incearca doar sa se integreze, prin asociere la problemele voastre si sa para ca e solidar. Niciodata nu e vina lui, ci a tartorilor, care iau decizii peste capul lui.
Fiti cu precautie si nu va lasati inselati sa persiflati conducerea in fata lui, ca ar fii cel mai bucuros sa va zica a doua zi ca nu mai aveti un job.

Toate-s bune si frumoase

“Uite ce e…eu nu sunt din ala”. Tresar speriat, oarecum agresiv in vorbire si articulez cuvintele cat mai grav, mai masculin, dupa ce o mana greoaie ma prinde de umar si ma face sa-mi intorc brusc privirea, care urmarea numaratoarea descrescatoare a afisajului digital al liftului, poate mai atent ca privirile angajatilor nasa inainte de lansarea unei rachete. “Houston we have a problem” imi transmite creierul suprasolicitat, dupa o lunga zi de munca. De sub o barba negricioasa, care parca ii innegrea si mai puternic dintii deja ingalbeniti de iarba dracului, pare ca se aude: “Ce greutati te apasa, fiule?”

Asta clar e popa, ma gandesc si, ateu fiind, i-o tai scurt: “bah, e criza! Ochii care nu se vad, se uita si tare mi-e dor de ochiul dracului, recte banul”. Evlaviosul ezita cateva secunde, probabil gandind ca sunt irecuperabil si imi zice cu aceeasi voce melodioasa pe care o auzi in fundal la bunici in bucatarie cand asculta radio trinitas. “daca dragoste nu e, nimic nu e”.
Ma framant, nu pot sa dorm, ma tot gandesc la ce adevar ar putea grai gura piosului. Asta e! Ma pocneste “brusc” undeva dupa 5 ore de nesomn si probabil de doua ori mai multe beri. Clar ma sfatuia sa vad viata in roz si numai aspectele pozitive. Zis si facut.
Dupa doua ore de somn si probabil de cinci ori mai multe beri, de indata ce deschid mecanic si greoi usa de la intrarea in bloc, o lumina puternica imi dilata pupilele si, de la durerea de cap oferita cu generozitate de efectele licorii bahice cu apa, hamei si malt parca aud si simt totodata dureros, banalul proces. Dar nu, nu ma plang, de azi vad lumea in roz. Zis si facut.
Apuc sa fac cativa pasi pe aleea din fata blocului si, orbit temporar de lumina puternica a diminetii aterizez cu talpa gumarilor fix intr-o flegma, in care, fara niciun fel de dificultati, ma gandesc ca puteam lejer sa citesc cam cate pachete de tigari pe zi fuma donatorul. La zece picioare mai tarziu, inca era vizibila amprenta talpii pe asfaltul incins de soare. Se putea si mai rau, imi zic, indoctrinat de inteleptul prelat. Puteam la fel de bine acum sa fiu orbit, nu de soare, ci fix de creatia fumatorului inrait. Incep sa-mi dezvolt o a doua personalitate, ca vad ca tine.

Dupa o nenorocire de zi la munca in care evlaviosul ar fii fost extrem de mandru ca am reusit cu greu sa vad macar in nuante gri perspectivele, in favoarea culorii preferate in randul enoriaselor, recte roz, pasesc pe aceeasi alee din fata blocului unde salasluia un grup de doamne cochete si frumusele, care culmea nu mancau seminte, ci doar fumau cu gesturi feminine. Le ignor cu privirea. “Ia uite fa, ca tenisi are saracul asta”. “Lasa fa, ca macar sunt spalati, e curat romanaul”, spune una dintre femei, cu o voce masculina si la foarte scurt timp lipeste zgomotos, pe asfaltul incins de soarele din timpul zilei, o flegma care dupa zgomot pare ca i-a curatat si nasul si plamanii in acelasi timp.

Mi-ai facut ziua mai fericita si nici nu ai idee de ce. Multumesc.

Concluzie: fiule toate sunt bune si frumoase, dar mare pacat ca scuipa pe strada.

Mai multe despre mine

Fire narcisista pana in adancul maduvei oaselor pot trece adesea, in privirile profanilor in ale psihologiei sau ai artei comunicarii non-verbale drept modest, cuminte, fara o personalitate prea puternica. Echivalentul, in termeni yahoo! messenger personajului dubios din lista, care nu trateaza preferential pe nimeni: “invisible to everyone”. Privirea mea ingandurata, pe care o cauti obsedant in mijloacele de transport in comun te face sa crezi ca cel putin doua dintre gandurile care mi-au sagetat, numai la ultimul semafor mintea luminata, pot schimba lumea. Ca pot aduce o oarecare conotatie pozitiva sintagmei “tineretul din ziua de azi”. Nu. De fapt privirea mea bolnavicioasa cerceteaza discret, la fel ca a celorlalti barbati din autobuz, doar ca mascata de cearcane proeminente, decolteul nevestei burtosului, care vorbeste codat cu secretara la telefon si, ca de fiecare data, o ignora si acum. Dar, ca sa nu las sa iasa la suprafata latura mea intunecata sau sa imi scriu biografia, o sa tratez la fel de superficial subiectul, ca tot romanul:

Sunt:
- resursa umana cu cel mai mic salariu din piata
- platit, evident, mult peste valoarea mea
- total impotriva faggot-ilor
Am:
- vicii
- un vis, evident si eu
- un dinte impotriva faggot-ilor

Nu am:
- dusmani, lant, ghiuluri si nici ultimul album guta
- abosolut nimic cu homofobia

Hobiuri:
- ding dong ditch

Adevaratele motive pentru care a chelit unchiul fester

Ai descoperit recent minunile photoshop? Ai constatat ca e cea mai eficienta dieta si, fara prea mari eforturi, ai si dat jos 25 de kg? Cu numai un click ti-ai scos mamaliga din dinti, din poza in care zambeai tamp, dupa ce ai aflat ca ti-au scuipat rudele in mujdei, si chestia aia verde, care se prelingea savuros peste fitofag, clar nu era usturoi de primavara? Brusc te bucuri de atentia internautilor cu nume de femei, care iti tasteaza propuneri lascive, chipurile cu o singura mana, ca cealalta colinda stingher pe sub textilele roz, de firma? Colegii de generala se fac ca te suporta si ca te cred ca ai mituit politia din arges sa-ti faca permis de conducere de la 14 ani, cand de fapt tu nu sti sa numeri nici pe degete de cate ori ai ramas repetent, doar ca sa-i duci acasa cu dacia tunata, desi ti-au zis ca s-au saturat sa-ti impinga zilnic rasnita? Tinicheaua aia coclita, stramta pe ceafa, care pare, dupa privirea ta bolnavicioasa din poze, ca nu permite creierului o oxigenare normala, e desenata in MS Paint?
Daca raspunsul tau este negativ inseamna ca ai ajuns in locul potrivit, pentru ca, probabil si tu cunosti pe cineva, care e prieten cu altcineva de se incadreaza in descrierea de mai sus si ti-e rusine cu el, dar cauti metode sa te dezici de personaj(e). Deci, bun venit.

Existenta ta se rezuma la viata avatarului inalt, blond, suplu si cu ochi albastri din “second life”, pentru garderoba caruia folosesti lunar ultimii bani din pensia parintilor, cu care inca locuiesti, desi indata vei deschide cea de-a 40-ea sticla de bubble rubble? Esti constient ca tot singur o s-o bei, nu? Copiii vecinilor din bloc iti pun prezervative pe clanta si chicotesc galagios cand rosesti la printurile explicite puse tot de micutii poznasi in cutia ta de scrisori, pe care au scris cu creioane colorate “virginul de la etajul 5”? Simti ca odata cu noul job, care include pompos in limba engleza cuvinte ca junior si manager, ca faci parte dintr-o echipa, chiar daca esti acelasi copil oligofren, ce era ales ultimul in echipa de fotbal, exact dupa ce capitanii decideau cine are mingea si cine are poarta cu spatele la soare? Esti constient ca atat subalternii, cat si sefii tai au o viata sociala si ies toti la bere, un alt prilej bun sa rada iar de tine, nu?
Daca raspunsul tau este negativ inseamna ca ai ajuns in locul potrivit, pentru ca, probabil si tu cunosti pe cineva, care e prieten cu altcineva de se incadreaza in descrierea de mai sus si ti-e rusine cu el, dar cauti metode sa te dezici de personaj(e). Deci, bun venit.

Portalul hi5 pe care incarci poze explicite imortalizate in oglinda de la baie, cu telefonul mobil prada, ti se pare cea mai mare descoperire, de la soba de teracota si manele incoace? Modelingul si sopingul sunt principalele tale pasiuni, dar salariul de secretara nu iti mai ajunge, nici sa platesti cablul sa vezi saptamana modei din new york la fashion tv, dupa un scurt raid la dragonul rosu si vestitul complex comercial europa? Visul tau in viata este sa faci bataturi si sa imputi o pereche de balerini de la jimmy chue si sa inveti secretul victoriei, prin care isi mangaie fin celulita cu cele mai fine matasuri si o ascunde de privirea indiscreta a unui sponsor batran si provizoriu, caruia ii imbibi proteza in licori bahice, poate, poate uita de nevasta si copii?Daca raspunsul tau este negativ inseamna ca ai ajuns in locul potrivit, pentru ca, probabil si tu cunosti pe cineva, care e prieten/a cu altcineva de se incadreaza in descrierea de mai sus si ti-e rusine cu ea, dar cauti metode sa te dezici de personaj(e). Deci, bun venit.

Acum, cred ca raspunsul la intrebari de tipul de ce am ales sa-mi fac blog, e mult mai simplu. Daca dam factor comun, toate cele trei categorii de personaje, descrise mai sus sunt fericite undeva in mediocritatea lor. Blogul este primul pas si catre linistea mea interioara, mai ales ca e criza si serviciile unui psiholog sunt, financiar, mult mai greu de contractat. Urmeaza sa-mi fac cont pe hi5, second life si mai ales sa invat sa folosesc photoshop, ca sa li se inmoaie genunchii si sa intre in moarte clinica octogenarele, ca sa le cer de nevasta dupa electrosocuri. Clear! Pentru a viziona fotografii de la nunta si, mai ales pentru a completa oracolul israelei, introduceti in motoarele de cautare sintagma: “GILF”.