Amurgul: operatiunea dragostea din brad

As vrea sa am curajul, fata de mine insumi sa strig sus si tare ca am pierdut in jur de doua ore din minunata mea viata robotizata, dar fumator inrait, cu o experienta de peste zece ani in ale fumatului, nu indraznesc. Dar, din obligatie, am fost nevoit sa vad pana la final, de departe cel mai tembel film pe care am avut nenorocul sa-l vad in ultimii ani: Twilight (Amurgul).

Long story short: un pusti emo se indragosteste la prima vedere de o virgina, cu care avea in comun un curs de biologie la un liceu dintr-un catun impadurit din SUA. Cand virgina, care era tocmai fata serifului catunului impadurit, era pe cale sa aiba un accident violent, emochidul opreste o duba, ce se indrepta cu viteza si nu tocmai intentii bune spre virgina, cu o singura mana. Da, cu o singura mana. Era vampir si avea puteri.

Mare amor, mare pe cei doi, presarat cu mult romantism si o scena in care indragostitul o ia in carca pe virgina si o urca intr-un brad, din care vedeai cu usurinta granitele cu statele vecine. Pe sistemul dragostea din tei, cand amorezul mioritic cu accent moldav isi rage sentimentele catre un personaj feminin dintr-o odaie luminoasa, in timp ce se epileaza, „bampirul”, cum bine zicea conasul Caragiale, o urmarea pe fata serifului in timp ce dormea. Adevarate scene de amor care gadila retina cinefililor pana se tavalesc pe covorul rosu de ras.

Si, ca reteta holiudiana sa fie completa, evident ca un alt vampir pune ochii pe fata serifului, dar cu alte intentii decat iubitul emo. Astept cu mare nerabdare cea de-a doua parte, care va aparea pe marile ecrane din tara pe la jumatatea lunii noiembrie, s-o vad pe fata serifului, probabil transformata in vampir si fara himen (sfarsitul nu mi-a fost clar, licorile bahice isi facusera efectul), intr-o scena intima cu o „vampiroaica” mulatra. Macar atat stimabililor, daca filmul, din toate punctele de vedere lasa mult de dorit.

Materialismul femeii de maine

Oare de ce toti filosofii si ganditorii importanti ai lumii au fost barbati? Aceasta este intrebarea, cum bine graia poetul. Desi nu ma deranjeaza, parca nu as vrea sa sune misogin, insa cred ca incercau sa inteleaga cu adevarat femeia, de la existentialisti, la materialisti.

Mi-a fost dat, mai deunazi sa sting lumina la corporatie si sa ma indrept mohorat si abatut spre casa, dar pe drum dintr-un colt intunecat aud o voce feminina, tinereasca, care spunea pe un ton oarecum violent: “n-ai tu bani sa ma scoti la terasa, la cafea, ba saracule”. Cu muia aia zgomotoasa si spargatoare de seminte, nici eu nu te-as scoate la o cafea, ci direct la o cana de tix, si o portie de sapun de casa, imi zic eu in gand, in timp ce intorceam privirea spre subiectii de sex opus, care nu pareau sa aiba mai mult de 13 ani.

“Cum se inradacineaza materialismul la femei de la varste fragede?”, a fost prima intrebare care mi-a pocnit sfecla cheala, insa la scurt timp am realizat ca nu este atat de important raspunsul, precum cel la intrebarea cum se va manifesta materialismul fatucilor, pe vremea cand le va fii crescut si par pubian. Ei bine, daca acum mosuleti simpatici precum iri, sau fostul primare al bucurestilor, viorel lis, inca par in viata si pot sa mearga, probabil ca viitorii soti ai materialistelor viitorului vor pleca in luna de miere in scaun cu rotile si cu tub de oxigen.

Dilema unchiului fester: frigidele

Ma situam la o expozitie de arta si, tocmai cand ma scarpinam in cur, in fata unei opere si ma gandeam la arta, ca la o perpetua interogatie, ca reluare la infint a rezonantelor afectiv-olfactive, observ doua madame bine, care roiau in jurul unui nud masculin, probabil din bronz. Una dintre ele a aruncat o privire scurta si a trecut mai departe, in cautarea altor capodoperete.

“Frigida” imi zic eu, dar inainte sa imi intorc capul dupa nimfomana, judecand dupa timpul petrecut in jurul sculpturii, m-a lovit psihologia. Oare care e treaba cu frigidele? Potrivit dex, frigiditatea este starea unui om sau a unui animal incapabil de dorinta sexuala. Bine bine, dar dorinta unei femei, care inca din frageda pruncie defileaza cu bebelusi din plastic, ii imbraca, ii plimba cu caruciorul si, mai apoi se joaca de-a mama si de-a tata cu pustii din bloc, primeaza? Oare, dorinta de a creste si alapta un copil este mai mare decat cea sexuala? Se pot face compromisuri?

Sa se sacrifice, sa-si concentreze toata atentia asupra satisfacerii sotului, amantului, vecinului de la sapte, etc? Ca indiferent de dorinta sau lipsa acesteia, mai devreme sau mai tarziu va ajunge sa faca sex, poate pentru a avea un copil, pentru un post in conducere, sau poate pentru bani, cu plata inainte. Acum, volens-nolens, daca trece peste lipsa de dorinta, evident ca nu ii va placea si nu va avea nicio sansa sa aiba un orgasm. Nu? Altfel nu ar mai fii frigida, ma gandesc cu mintea mea imbibata in licori bahice. Si atunci daca o frigida nu este capabila sa obtina un orgasm, o biata femeie nesatisfacuta de sot este doar nefericita in amor?

Dar femeile nesatisfacute de parteneri banuiesc ca au acea dorinta sexuala, de care scriau academicienii in dex, atunci s-ar mai putea spune ca sunt nesatisfacute, sau nu sunt capabile nici sa se autosatisfaca, ceea ce m-ar putea duce cu gandul tot la un blocaj de ordin psihologic. Incurcate caile amorului mon cher, asadar ma voi opri aici, cu gandul la toate femeile frigide. Va place, nu va place, tot o sa faceti sex. Na!

Foto: http://shaveitnation.com

Delirium tremens: 2,069 secunde*

Intunericul diafan si linistea asurzitoare asternute intre placile din var rece, care parca imi apasa trupul bolnavicioas si ma sufoca, ma fac sa-mi aud bataile ritmate ale inimii si respiratia sacadata si rapida. Fruntea rece si palmele transpirate sunt semne clare ca jocul umbrelor si al luminilor, ce strapung aparent zgomotos draperiile, va readuce la viata obiectele belicoase dintre peretii apasatori. Mirosul inca proaspat al sticlelor goale imi invadeaza narile lacome.

Trebuie sa stau treaz altfel liliecii din umbra se vor hrani cu bucati din trupul meu slabit de boala si vor creste amenintator. Intunericul ma striga pe nume, pamantul ma cheama la el, cerul noptii ploioase imi promite in soapta eliberarea. Nu am fost niciodata atat de aproape de infinit. Trecutul umbrit de excese ma stoarce ca pe o carpa imbibata in alcool, picatura cu picatura, de forte si de orice dorinta de a lupta impotriva mea. Cedez. Tremur si frisoanele ma imobilizeaza barbar pe podeaua rece si dura, in pozitia fatului, scaldat in acid amniotic. Te simt. Esti aproape. Esti rece. Tremur, in paradisul soporificelor puternice, rosii si albe.

Sunt la doar sapte etaje intre viata si moarte, intre alb si negru, intre normalitate si boala. La numai 2,069 secunde de infint, de siguranta, de lumina. In scurt timp voi scapa si nu ma vei mai putea atinge, nici speria cumplit. Nu pare mult. Curaj. Sari. Dar cum imi voi petrece oare ultimele 2,069 de secunde din viata? Nu mi se vor derula imagini din copilarie in fata ochilor, pentru ca voi fi asa de speriat incat creierul mi se va bloca si va incerca in zadar sa ma salveze. Mainile atrofiate vor incerca disperate sa se agate de o ultiuma speranta de viata, de un balcon, de un burlan. Nu vor reusi. Simt cum pamantul ma cheama.

Fosnetele, vocile si pasii, ce se tarasc greoi pe parchetul umflat, ma fac sa urlu speriat si vizibil slabit: “Nu mi-e firca de tine”. Liliecii amenintatori se ridica, cu aripile uriase si zboara spre mine amenintator, gest care ma face sa raspund si imi leg palmele de ceafa si imi apar tamplele cu antebratele atrofiate si stoarse de orice fel de vlaga.
“Libertate” imi sopteste cerul si nu ezit chemarea. Ma voi inalta si voi lasa in urma temnita intunecata si plina de sticle golite de licori bahice. Nu ma veti mai putea atinge plasmuiri ale mintii mele bolnave. Ma veti uita.
Dar libertatea mea a durat doar 2,069 secunde.

* Am aproximat ca de la etajul sapte si pana in gradina blocului, din fata balconului, sunt 21 de metri si, fara o viteza initiala, sau copaci care sa imi atenueze caderea, fizica de baza spune ca as ateriza in fix 2,069 de secunde, de unde si cifra “fatidica” din text

PS: Acesta este doar un exercitiu de imaginatie.

550 de ani de mahala

Domni la patru ace cu joben colinda mahalaua lui bucur, la brat cu domnite imbracate elegant, protejate impotriva soarelui bland de umbrele albe, dantelate pe care le tin delicat, cu mana invelita in manusi, ce atrag privirile ludice ale companionului masculin.
Trasurile plimba indragostitii bucurestiului, care se tin de mana si isi soptesc vorbe de amor in limba franceza, iar cand sunt impreuna, isi scriu adevarate romane de dragoste. Fumul inecacios al tigaretelor moftangiilor intregeste un peisaj apus, ce abunda in licori bahice, voiosie si muzica frantuzeasca.

Aceasta este imaginea unui bucuresti interbelic, intiparita adanc in mintea mea, din fotografiile si filmele a caror actiune se petrecea in acea perioada.

Acum, toate acestea au fost inlocuite de domni cu tricouri mulate si pantofi cu ciucurei, care isi plimba printesele, imbracate vulgar si arse de soarele puternic de deasupra blocurilor cenusii, prin bamboo si dorobanti. Cainii fara stapan alearga si latra dupa masinile puternice, care ruleaza cu viteza de croaziera in cautarea unui loc de parcare, imposibil de gasit pe strazile congestionate de trafic. Cabaretul a fost inlocuit de dansuri la bara, pe ritmuri cu provenienta arabeasca, stricate de o voce cu accent tiganesc, care canta despre dusmani si bani. Fluiditatea si scriitura din depesele de atunci a fost inlocuita de mesaje ca: “n vdm la bambu sati dau un poopik shi sami dai kdou care mi lai luat din italia, valorosule $$$ ”.

Cu ocazia implinirii a 550 de ani de la prima atestare a bucurestiului, primaria capitalei a decis sa marcheze evenimentul, in stilul caracteristic al romanului, cu mici, bere, si voie buna. Desi prima zi a evenimentului o consider o reusita, prin prisma numelor grele care au incantat auzul fin al unor bucuresteni cu bun gust (putini, si majoritatea batrani), consider ca ziua bucurestiului nu ar mai trebui sarbatorita, ci comemorata.

Printre vedetele care au urcat sambata pe scena din piata constitutiei s-a numarat si alexandru arsinel, care la cat s-a zbenguit si a dansat pe o melodie, cred ca nu va mai aparea in public, pana de revelion, cand ne va descreti fruntile cu aceleasi glume, din anii trecuti. Mai hatru, insa, mi se pare ca la auzul versului “fetite dulci ca-n bucuresti/ nicaieri in lume nu gasesti (…), cele mai grase si urate dudui prezente, aruncau o privire suava insotitorului de sex masculin si se puneau pe topait, ca mi-era teama ca se va fisura “casa poporului”.

Un eveniment important pentru mine, pentru ca am invatat ca adevaratii tarani au un bun-simt iesit din comun si noi, orasenii le facem un mare defavor, cand ne adresam unei specii de concetateni cu acest apelativ. De acum, nu voi mai pune sub aceeasi umbrela taranul de la sate si comune, cu cel de la oras.

Foto: http://100eyes.ro

Hingheri cu halat de veterinar

Gustul metalic, rugina si praful din gura, transmise catre creierul meu imi spun sa ma opresc. Dar refuz. Acolo, afara, imi voi gasi un prieten de care voi avea grija si il voi iubi neconditionat. Visez sa alerg cu el, sa il trezesc dimineata cu un sarut pe ochii carpiti de somn, sa il astept, sa ma cuibaresc in bratele lui atunci cand e frig afara si sa ma scarpine pe burta si dupa ureche. Nu cer mult. Durerea gingiilor si a dintilor, care se macina in contact cu grilajul metalic al custii neingrijite, nu ma poate opri sa nu ma bucur de fiecare data cand intra pe usa. Oare doar prin durere fizica imi pot gasi cel mai bun prieten?

Bocancul negru si greoi, care calca apasator si sigur in zapada rece, ce imi tine de sete si de foame, ma va lovi si in aceasta dimineata. Plang, dar nu ma aude. De ce nu ma vrea nimeni ca prieten? Sa se joace cu mine? As putea sa-i ofer atat de multe. Sunt curat si ma ingrijesc, dar nu pot sa-mi curat singur cusca, nespalata de doua saptamani. Mi-as infige dintii si as roade pana la sireturi bocancul negru, care ma face sa schelalai de fiecare data si sa schiopatez.

Oboseala, lipsa de hrana si rosul gardului metalic, ce sta intre mine si cel mai bun prieten biped imi invaluie tot corpul. As vrea sa latru, sa ma auda, sa-l chem, dar nu mai am forte. Parintii m-au abandonat intr-o lume plina de oameni violenti, care ma cearta si ma lovesc crunt, fara motive si nu stiu ce sa fac. Unde sunteti? De ce m-ati parasit? Acelasi bocanc negru loveste puternic in gardul de metal si ma trezeste dintr-un somn rece si tremur. Ciudat sentiment. Mi-e frig, frica, si foame, nu am forte sa ma ridic si sa ma apar, nici macar sa latru. Tremur. Unde sunteti? Voi sigur m-ati fi putut proteja. De ce m-ati abandonat? Nu mai rezist. Somnul defensiv si cosmarele cu bocancul negru ma fac sa deschid imediat ochii, de indata ce am auzit primul zgomot. “El e”, se aude din apropiere.

Tresar si tremur din reflex. Cuibarit pe podeaua rece si inconjurat de zapada, incep sa dau din coada. E un posibil prieten bun. Nu am forte sa ma ridic sa-l salut. Scheaun. Ma place, dar nu vreau sa ma mai amagesc cu visul ca ma va plimba prin parcuri verzi, pentru ca am mai fost dezamagit. “Hai sa mai vedem si alti catei, fiule, ca asta e bolnav”. Mai auzisem asta si am inchis ochii. Putea sa fie el, imi plac copiii. Acum mi-e bine. Frigul a disparut si mi-a iesit din oase. Un miros puternic de mancare imi gadila apetisant trufa rece. Refuz sa mai deschid ochii si sa vad acelasi bocanc negru, care ma loveste dureros peste bot si sa schelalai. Tremur cu ochii inchisi, dar o voce angelica de copil si prietenoasa, care imi sopteste cald “fluffy” ma face sa sper din nou.

El e, e noul meu prieten, imi trece prin minte si ma bucur vizibil dand din coada in timp ce ii multumesc in felul meu, lingandu-l pe fata. A inteles mesajul meu, ceea ce ma face sa fiu convins ca este primul si cel mai bun amic biped. Unde sunt oare parintii mei sa ma vada acum? Ar fii atat de mandrii de mine. As vrea sa-i mai multumesc ca m-a acceptat de prieten si de protector, dar mancarea din bolul pus exact in fata mea, pare sa fie pentru mine. Am luat cateva inghitituri si m-am dus sa-i multumesc iar. De cand visam la tine, prieten bun. Noua mea cusca, pare atat de spatioasa si bocancul negru un cosmar trecut, de care nu voi mai fi auzit niciodata.

Am zgariat usa si noua mea familie a inteles ca vreau sa ies afara, ca doar sunt curat si nu vreau sa murdaresc si noua cusca, dar cand sa iesim, mi-am dat seama ca bocancul negru ma urmareste si aici. L-am latrat, dar noii mei prieteni fara blana nu si-au dat seama de primejdie. O sa-i mai atentionez cand venim de afara, pentru ca sunt incantat de prima mea vizita intr-o lume asa de mare. Au fost atat de multe lucruri de mirosit si de descoperit, incat mi-am consumat toate energiile. Parca iar nu mai am putere si tremur iar de frica. Bocancul negru are o influenta puternica chiar si in noua mea casa. Tremur si cel mai bun prieten al meu are picaturi de apa sub ochi, care ii curg pe patura curata, care ma inveleste. Simt ca ma sting si nu pot sa ma gandesc decat la noul meu prieten si la cate lucruri aveam de facut impreuna. Ca doar la asta am visat. Scheaun prelungit. O caldura imi invaluie tot trupul si ma stoarce de puteri. “Ti-am zis eu fiule ca este bolnav si trebuia sa luam alt catel”, se auzi in camera, dar eu nu mai puteam auzi nimic. Murisem.

PS: Un nene de la o firma ce vinde animale domestice, falsifica carnete de sanatate pentru animale si, fara sa le faca vaccinurile de rigoare, despre care sustine ca sunt facute, cu acte chipurile in regula semnate si parafate de veterinari, cainii/pisicile mor cu zile la maxim doua luni dupa achizitionare. Contactat de pagubiti, stimabilul spune nonsalant ca putem sa schimbam animalutul, cu unul sanatos, exact ca pe un produs achizitionat din comert. Stimate domn, ca sa nu-ti zic “bai animalule”, ca nu meriti, o mana de iubitori de animale ar vrea sa te vada sapun.

Dovezi, aici.

Eu am inteles ca ameninti iubitorii de animale mai sensibili, care spun lucrurilor pe nume, dar draga cristi, unchiul fester are tatuat un doberman pe carici. Te astept sa iei vopseaua, ca nu ma intimideaza atitudinea ta.

foto: sxc. hu

Cum sa spargi seminte

Ti se intampla frecvent sa iti reproseze vecinii de palier, la o tabla si o bere la pet, ca nu ai valoare pentru ca nu stii sa spargi seminte si ti se scurge licoarea bahica blonda pe tricolul oboristic“amporio” ? Palmele dupa ceafa lata, “infrumusetata” de lantul de aur de dama sunt o obisnuinta pentru tine si te ajuta sa iti desprinzi cojile de seminte de pe dintii ingalbeniti si plini de carii? Daca te regasesti in categoria de mai sus, solutia este simpla. Toate micile neplaceri din viata ta insignifianta se trag de la lipsa harului artistic de a sparge seminte de floarea soarelui.

In arta mancatului semintei de floare exista o singura regula de aur, aprobata la unison de toti specialistii in materie de produse din floarea soarelui: samanta neagra se sparge intre degete, nu intre dinti si nici cu coaja nu se mananca. Dupa gust pot sa fie sarate, prajite, fierte, la cutie, la punga, la pahar, sau de la tiganii din spatele blocului. Mare atentie, insa, “miejii”, cum zic neinitiatii la semintele deja decojite nu intra in ecuatie si consumul acestor produse poate aduce devoratorului mici neplaceri, precum flegme in paharul de bere, sau alte palme amicale peste ceafa.

Mic ghid pentru barbati

Revistele pentru barbati, devorate in exces, tampesc. Nu a trecut mult timp pana s-au tampit si cititorii, iar articolele sunt acum facute pentru a fi intelese fix de publicul lor tinta, care este mai nou interesat de horoscop, sfaturi practice pentru un barbierit perfect, cum sa trimiti sms-uri “accidentale” unei dudui, cu scopul de a o face geloasa, sau alte mici tutoriale despre cum se foloseste, de pilda, un fier de calcat.

Barbatul, stimabililor, spre deosebire de femeie, este un animal simplu si intuitiv, care nu are nevoie de un manual pentru utilizarea corecta a uscatorului de par. Rezultatul dezastros se datoreaza faptului ca sunt scrise de femei, care nu inteleg inca ca ne pricepem la multe si daca nu ne pricepem de cele mai multe ori nici nu ne dorim sa invatam, singura exceptie fiind sexul, unde, indiferent de performante si indeletniciri, nu strica nicodata un sfat in plus.

Asa a luat nastere acest mic ghid despre cum sa devii intim cu o cucoana, iar pentru devoratorii de articole din reviste pentru barbati, unchiul fester s-a gandit sa fie mai putin direct si, asa a mai luat nastere si povestioara de mai jos:


Frigida si frigiderul

Satula de bataile conjugale, ca de parul din nas in anotimul rece, cand raceala ii invaluie tot corpul si durerile de oase par o magaiere comparativ cu atingerea rapida, repetata si usturatoare a consoartei, figida si-a spus ca se mai gandeste daca accepta propunerea barbatului infierbantat, cu conditia ca acesta sa-i schimbe frigiderul arctic, “unealta diavolului”, cum ii zicea bunica-sa cand trecea pe langa el si isi facea cruce, cu unul nou, cu doua usi.

Acum, omu’cu coaiele vinete si umflate, cat mingiile de tenis nu a avut de ales si s-a facut frigider, cum se zice in popor, numai ca nevasta nimic, deschise usile si privea tamp in electrocasnicul gol.

Vazand acestea, dar si pozitia incitanta a frigidei, barbatul graii, chipurile nevinovat: “Draga, pune si tu berea asta in congelator”. Si, exact in timp ce punea dragastoasa recipientul la rece si incerca sa vocifereze ceva nemultumita, sotul aprins peste masura o lua de ceafa si o apasa cu limba de gratiile congelatorului nou, unde a tinut-o pret de cateva secunde, pana cand legile fizicii au fost puse in aplicare.

Speriata, frigida incerca fara rost sa se smuceasca si sa-si desprinda limba si sa-si scoata capul din congelator, moment in care, data fiind si situatia nefavorabila si jenanta a femeii, orice barbat poate sa negocieze o partida de amor, in schimbul unei cesti cu apa calda.

Bunaciunea

Contrar teoriei, sa freci o bunesa este floare la ureche. Trebuie doar sa urmezi doi pasi extrem de usor de pus in aplicare: 1. sa-i spui ca-i proasta si 2. sa-i demonstrezi ca e proasta.

1. O femeie care arata bine este satula pana peste cap de aluziile si glumitele de agatat furate de pe internet de toti curtezanii, referitoare la aspectul ei fizic. Desigur ca se asteapta sa ii spui ca e inteligenta, dar probabil ca a mai auzit asta pe undeva, desi de cele mai multe ori nu intr-un mediu academic. Pentru mai mult mister asupra propriei persoane si capacitati intelectuale poti sa ii lasi de inteles ca nu e tocmai un mebru mensa, dar ai mare grija sa priceapa aluzia si sa nu cazi in extrema opusa si sa faci taranismul sa-i spui in fata ca are un procesor de 386. Fara prea multe indicii si povesti despre tine si copilaria ta fericita o vei face sa creada ca nu esti interesat de fizicul ei, situatie la care nu se astepta si va incerca sa-ti demonstreze ca este un personaj interesat de cultura si chiar a fost la teatru la un moment dat si a citit si o carte de coelho.


2. Acum vine partea mai greoaie, mai ales daca obisnuiesti sa-ti dai la maxim casetofonul de la masina cand asculti manele si singura “opera” de care iti amintesti e “puiul” studiata in ultimul tau an de scoala, recte in clasa a-V-a. Nu trebuie sa fii un intelectual rafinat, care citeste trei carti pe saptamana, desi ar reprezenta un avantaj, ci pur si simplu trebuie sa-i arati ca nu te intereseaza persoana ei, moment in care, neobisnuita cu refuzurile, va incerca sa compenseze prin toate celalalte calitati, adica doar una: aspectul. Succes.

Foto: sxc.hu

Concert de vis cu pogonari de cosmar

Formidabil. Ieri am reusit sa-mi vad implinit un vis mai vechi, recte sa-i vad live pe cei de la Guano Apes, desi nu ma asteptam sa se intample fix in inima minunatei noastre capitale, sunt extrem de multumit de concert, dar nu si de organizarea evenimentului. Mai am de bifat inca un plan si ma pot considera un om implinit: o agentie de turism dedicata strict barbatilor. Reteta e simpla si, printre ingrediente se numara o mana de turisti de sex masculin, una sau mai multe bulgaroaice in cartierul rosu din amsterdam, o bataie intr-un bar londonez, un meci de fotbal in barcelona si lista poate continua in functie de doleantele clientilor.

Acum, cu o raguseala crunta, pot spune ca exista o categorie de copii frustrati, mai mult ca sigur din lipsa calitatilor fizice, care in incercarea disperata de a atrage atentia si, bineinteles incinsi de jumatate de pahar de bere, cumparata pe jetoane isi dau tricourile jos si se prind intr-un soi de hora haiduceasca, numita neinspirat pogo. Pe inventatorul “dificilului” dans eu, personal, l-as calca violent pe fata, procedura pe care as aplica-o cu acelasi entuziasm si pionierului in materie de magneti de frigider si “desteptului” care a venit cu ideea de bere pe jetoane. Halal organizare, stimabililor. Curat halal.

Acest gen de copii firavi, care copiaza de pe odc si apoi privesc impreuna emotionati pana la lacrimi filme precum “the notebook”, sau “laguna albastra”,simt probabil nevoia sa isi atinga piepturile si mascheaza gestul homosexual, in spatele unui act dur, care denota masculinitate si heterosexualitate.

Partea amuzanta incepe, abia dupa ce paharul de bere cumparat din alocatie, incepe sa se goleasca si echilibrul pustilor cu piepturile nedezvoltate devine din ce in ce mai greu de tinut si victima impactului cade fix duduia unui nene cu fizic de bataios, care din cauza dimensiunii, ne impiedica pe mai toti sa vedem ce se intampla pe scena. Fizica de baza spune simplu “cand asupra unui corp actionezi cu o forta, acesta va reactiona cu o forta egala si de sens contrar”.

Actiunea “barbarului” s-a materializat intr-o corectie aplicata parinteste dupa ceafa subiectului, care a cazut in urma impactului pe burta, unde a stationat cateva secunde, cu privirea tulbure si gura cascata, exact ca blana unui urs de pe podeaua unei cabane montane. O mana de fani ai trupei germane, total impotriva violentei fizice, tine sa-ti multumeasca, cu toate ca nu stiu daca ai observat ca pustiul costeliv parea sa nu aiba piept, ci doua cosuri cu par pe care daca pui un pansament cu rivanol probabil ca se retrag.

foto: unchiul fester

Despre inteligenta si non-inteligenti

Parintii tai obisnuiau, pe vremea cand erai copil, sa te prezinte altor adulti cu apelative precum „cuminte”, „ascultator”, sau „agitat”, dar niciodata „inteligent”? In scoala generala stateai in prima banca, mutatie, ce coincide si cu primul sentiment de mandrie pentru parintii tai, care nu stiau tocmai adevaratele motive din spatele deciziei invatatoarei si, desi nu aveai nici note bune, nici o inteligenta nativa, erai laudat ca esti cel mai aproape de tabla neagra? Daca raspunsul tau la intrebarile de mai sus este afirmativ, atunci simt nevoia sa ti-o zic si eu, desi sunt oarecum constient ca tot nu o sa intelegi: esti prost pentru ca maica ta a copiat la testul de maternitate. Singurul bolovan care poate pierde o partida de sah, in fata unui careu de asi.

Intr-un scurt raid intr-o librarie din tara, unde cautam opera autobiografica a alinei plugaru, am vazut pe fuga o serie de titluri, care mi-au atras atentia si m-au facut sa ma gandesc ca nu mai exista pe planeta prosti si ca fiecare individ, chiar daca nu are un coeficient de inteligenta ridicat, este chipurile destept in felul lui. „Inteligenta emotionala/sentimentala”, „inteligenta sociala”, sau „inteligenta erotica” sunt o serie de sintagme concepute probabil de psihologi, pentru a convinge subiectii asezati pret de 50 de minute pe canapeaua din cabinet, ca nu sunt prosti.

Nu vreau sa dezvolt fiecare aspect din spatele inteligentei „artificiale”, pentru ca nu mi-am propus sa ma pun la mintea prostilor, ca o au odihnita si nici sa le distrug increderea in propriile forte, dar pentru cei care nu se regasesc in nicio categorie de mai sus, propun eu inca cateva: inteligenta porno, inteligenta muzicala cu influente turcesti si inteligenta bahica pentru doctoranzii in filosofia de butoi. Astept propuneri, poate reusim sa contribuim la faurirea unei lumi mai bune fara oameni complexati sau non-inteligenti si, dintr-o ambitie prosteasca si cu mult ajutor nu ar mai ajunge sa conduca state si puteri mondiale.

Foto: Photobucket