Crab for crabs*

No hai, ca isi lua talpasita si diva pop cu tot cu alai. Duca-se toti la bulgari, la all inclusive. Nu am de gand sa scriu despre calitatea spectacolului sau vocea “fetei materialiste”, trecute bine de a doua tinerete, desi trebuie totusi sa o felicitam, ca popor, in ciuda micului “incident”, in care a semnalat rasismul din europa de est, ca a salutat capitala romaniei si nu pe cea a ungariei, cum fac cei mai multi “mega-starzi”, pe scenele din tara. Pe mine ma intriga, in schimb, cu totul si cu totul altceva: suita divei pop si atitudinea lor fata de minunatul nostru popor ospitalier.

Citeam mai deunazi la gazeta cum ca un nene bucatar, care gateste fix pentru diva a reusit, probabil sa faca cea mai neinspirata propunere indecenta. Cum asa? Ei bine, i-a propus unei romance, in schimbul unei portii de sex fierbinte, o portie de homar. Excluzand faptul ca pe vremea cand stimabilul bucatar umplea de flegme hamburgerii dintr-un fast-food dezertat si amplasat intr-un stat american, ca carolina de sud (cacofonie voita, asadar licenta poetica), respectiva, probabil ca isi tocea coatele pe bancile facultatii; cu o portie de crustacee, amice, nu se pot lua nici latei de pe stefan furtuna, ci doar o sticla goala de gambrinus peste coiful de bucatar.

PS: Si apropo de rasism, ce era cu cioroiul ala care fuma iarba la radisson?

Foto: sxc

* Un fel de: crustaceu pentru paduchi lati

Manipularea la femei

Stiu, e pleonasm, dar trebuia sa atraga titlul. Barbatii nu manipuleaza, prin definitie, doar au impresia asta. Ei sunt, fie sexi, fie amuzanti, fie cu pula mare, fie cu o putere de convingere iesita din comun, fie bogati, fie au toate “calitatile” in acelasi timp. Si, fiecare, prin oricare dintre calitati a inregistrat unul, sau mai multe succese pe plan sentimental, vertical, orizontal, sau toate trei, moment care coincide fix cu dezvoltarea laturii narcisiste. Acum incepe competitia cu alti masculi: case, masini, puli, etc. Totul e in mintea noastra.

Mi-a fost scris in stele sa dau azi o fuga pe la o alta corporatie, unde am asistat, alaturi de un alt mascul, angajat acolo, la o sedinta in care erau numai femei. Fiind singurul “intrus” si, in interes de serviciu, numai la subiectele de pe ordinea de zi, nu mi-a stat mintea.
Am remarcat, insa, alte aspecte, care m-au facut sa analizez mai mult situatia mea. Oare sunt si eu manipulat? Si daca da, cum? Dar ce se intamplase?

Bun…dupa cateva minute de sedinta se trezeste o cucoana, care intreaba, aparent retoric “nu e cam frig aici?”, moment in care corporatisul, cu cravata de culoarea prazului, falfaind in bataia aerului conditionat, se ridica si opreste aparatul. Sedinta a continuat in aceeasi maniera, cu dinti aratati cordiali si glumite manageriale, scurt timp dupa care, sufocat fiind de caldura, la propriu si la figurat, am aruncat si eu o vorba, chipurile retorica: “Fereastra aia e blocata, sau e doar de forma si nu se poate deschide?” Am primit scurt replica de la acelasi corporatist cu camasa mov. “Se poate deschide, dar e foarte multa galagie afara”.

Foto: sxc

Unica declaratie de dragoste

Credeam ca avem o relatie speciala cand iti simteam buzele reci, care le racoreau vara pe ale mele. O amorteala imi invaluia tot corpul, imi imuia genunchii si ma balbaiam zgomotos si jenant, in prezenta ta. Numai tu imi deschizi ochii si imi arati alte lumi, cu oameni sinceri si zambitori si ma protejezi de crudul adevar. Cand te tineam de gat si te dezbracam in public, lasand la o parte eticheta si te sorbeam hulpav nu numai din priviri. Iti amintesti? Dimineata cand ma trezeam obosit si buimac si nu mai vroiam sa aud niciodata de tine imi faceai, goala, cu ochiul, dar te respingeam barbar. Ma vei ierta pentru asta vreodata? Esti oaza mea de liniste, cubul meu de gheata in toriditatea verii arzatoare si caldura mea sufleteasca si fizica din iernile geroase. Mirosul tau ma bantuie si sunt gelos cand il simt la alti barbati, pentru ca te vreau doar pentru mine. Imi dai aripi si curaj, dar nimeni nu intelege asta si sunt respins.

PS: Alcoolul dauneaza grav sanatatii fizice si mintale, dupa cum bine se poate vedea.

Consoarta pitipoancei: cocalarul

Origini:

Etimologic, cuvantul cocalar vine din tiganescul “kokalo”, care inseamna “os” si desemneaza acea persoana, care aduna oasele animalelor moarte pentru confectionarea diverselor brizbrizuri. Ulterior, a fost extins la persoanele care mananca gaini sau alte pasari moarte pe cale naturala, (personal, vi le recomand pe cele cu gripa aviara, moarte de inima rea) pana s-a ajuns la forma actuala, care desemneaza un animal social de ultima speta, recte concubinul printesei nambar uan.

Copliaria devoratorului de seminte “de floare” si jocuri de societate, precum barbut si “rishk” nu a fost tocmai una fericita, din pricina lipsei de masinute, surprize turbo, bonibon si alte e-uri care indulcesc primii ani ai vietii. Printre momentele de glorie din scoala primara se numara sfarsitul anului, cand, imbracat cu pantaloni la dunga, camasa cu dantela si pantofi cu ciucurei, incanta inimile audientei cu vocea de aur. Adolescenta acestuia este sinonima cu inradacinarea simptomelor de cocalar, prin complexele de inferioritate resimtite de fiecare data, probabil la dusurile din tabara sau cantonament.

Caracteristici si manifestari

Nevoia de compensare devine din ce in ce mai acuta si cele mai potrivite mijloace de exprimare sunt masinile mari, casele uriase, sau pentru cocalarii de clasa inferioara, pozele cu bani, sau masinile altor cocalari.
Desi nu traieste in padure, se poarta ca in codru, iar cele mai frecvente locuri in care dai de el sunt gratarele, unde joaca o tabla si bea un gambrinus la pet, recipient pe care evident ca nu il pune la gunoi. “Da’ce ba eu sunt emologist din ala?”, mai spune iritat, in timp ce se scarpina sub burta umflata de bere.

Desi are un nume simplu ca mugurel, sau corneliu, ii place sa se prezinte “gianni, cu igrec” si sa adauge, “dar prietenii imi zic valorosu’ ”.

Chiar si vestimentar incearca sa atraga atentia prin tricouri, de regula inchise, cu un dragon auriu de cele mai multe ori, dar intotdeauna mulate pe burta care in mintea lui nu se vede, pentru ca lantul gros de haur distrage atentia.

Cocalarul de birou, in schimb este cel mai frustrat cocalar, pentru ca este neinteles si nu il mai baga nimeni in seama de cand a cerut imprumut o hartie de 5 milioane si defila mandru prin companie si se umfla in pene ca nu avea nimeni sa-i schimbe in bancnote de un milion. Gest pe care, de altfel il repeta saptamanal, doar asa “sa bage dusmanii in boale”.

Explicatie foto: Dupa fizionomie, “latifundiarul” din imagine lucreaza in constructii si, se pare ca este platit cu 7 milioane pentru serviciile prestate, lucru care nu ii aduce tocmai o bila alba la capitolul popularitate in caminul cultural de langa sat, ba mai mult, ifosele lui de “valoros” fac ca toti sa il trateze cu spatele. Chiar si cainele din imagine ii arata curu’.

Foto: cocalari.com

Transformarea pitipoancei

Psihologia pitipoancei – femeia pitipoanca

Tulburarile de personalitate si procesul de transformare psihica in pitipoanca debuteaza la o serie de subiecti de sex feminin inca de la varste fragede. Behavioristic, acestea nu se scobesc in nas ca restul subiectilor de varste mici, ci probeaza pantofii mamei, fardurile, rujul si se piaptana excesiv privindu-se in oglinda roz.

Majoritatea parintilor cad in plasa si mrejele micutei lor printese si pe motiv ca e “rasfatata” ii cumpara jucarii mai mari si mai frumoase ca cele ale copiilor din bloc, cu care nu se joaca de-a mama si de-a tata, ci de-a iri si monica. Dragi parinti, daca nu vreti ca printesa voastra de acum sa se transforme in printesa nambar uan a unui plescar, cu lant de aur si ceafa groasa este timpul sa luati masuri si, cand observati una din caracteristicile de mai sus, actionati si aplicati o corectie parinteasca.

Dar, daca tulburarile de personalitate se accentueaza pe masura ce creste si incepe sa imprumute din bijuteriile parintilor, pe care si le pune pe toate in aceeasi zi, sa asculte pe ascuns manele, sa fumeze paie si sa raspunda obraznic ca nu-i trebuie scoala “ca uite cum se descurca sanziana buruiana, cu scoala vietii”, atunci e timpul pentru o corectie mai putin parinteasca. Si cum bataia nu da roade, ca doar e rupta din rai exista mai multe variante.

Una dintre ele, preferata mea, se numeste poetic arest la domiciliu si, dupa cum spune si numele, consta in rasul subiectului in cap si schimbarea garderobei cu haine negre si largi. Garantat nu va incerca sa evadeze. Pe masura ce timpul trece sansele ca ea sa mai treaca observata si sa faca cariera scad semnificativ si, vremurile noi cer masuri disperate.

Atins acest prag psihologic pitipoanca devine din ce in ce mai galagioasa, mai vulgara si mai instabila emotional, moment de slabiciune, de care poate profita orice mascul mai rasarit. Ce-i mai trist decat o pitipoanca instabila emotional? O pitipoanca batrana, care daca nu si-a gasit sponsorul, care sa-i vulcanizeze figura spoita peste masura si s-o transforme in pisipoanca ( femeie maritata, dar usoara, care se pisiceste cand vorbeste) isi ineaca amarul, intai in cocktailuri colorate si apoi in tarie ordinara.

Paralela "animalica"

Pitipoanca este un animal multicolor, salbatic si teritorial, dar, totodata, plapand, usor de domesticit si de crescut in gospodarie. Inmultirea se face similar altor animale bipede, de pilda, haita corporatista, doar ca ritualul dinaintea reproducerii este diferit de cel intalnit la alte clase de animale. In regnul corporate e simplu, omega este aplecat discret si impins in cur colegial, de sefi, fix cat sa fie cocosat de munca, dupa program.

La animnalutele cu blana, de cele mai multe ori galbena, masculul trebuie sa raga cat mai puternic, sa aduca de mancare pitipoancei mama, care pe timpul zilei nu paraseste cuibul, decat pentru o scurta perioada de timp, in care cauta brizbrizuri stralucitoare, pentru care are o puternica atractie. Caracteristica intalnita si la stancute.

Asadar, dragi parinti, luati masuri din timp, scapati-va copilele de chin, pe voi de “oportunitatea” de a dansa pe muzica live a lui guta, fix la nunta ei si, mai ales pe noi, care nu avem nicio vina. Va multumesc anticipat.

Foto: pitzipoanca.org

“Cine n-are batrani sa isi cumpere”…

… zicea, oarecum antreprenorial, o vorba mioritica plina de adevar, cel putin inainte de picajul economiei mondiale. Mai este oare acum, in plina criza, rentabila “achizitia”? Si, daca da, care este “pretul”? Ei bine, din doua motive inclin sa cred ca este unul mult prea mare:

1. Secera si ciocanele

Mirosul puternic de spital nu te mai poate atinge. Nu iti mai poate patrunde la fel de infiorator, printre firele de par negre, gri si albe ce ies neglijent din nari, ca sa mai poti simti, apoi, pe buze gustul amar al lacrimilor varsate in pruncie, la primul vaccin. Acum, fata rusinata si obosita iti este acoperita cu un prosop folosit, rupt si portocaliu, prin care te arde lumina arzatoare a camerelor de filmat si, parca, simti privirile arzatoare din spatele micilor ecrane cum varsa lacrimi de veselie.

“De ce v-ati intodus doua ciocane in rect?”, loveste o intrebare aparent inocenta.
“Pai, daca stiam ca reusesc sa sparg samburii cireselor din compot, mai bagam inca pe atat”, spui nevinovat, ca sa iti sustii cauza.

Transpiri. Iti trec prin minte toate momentele tale de “glorie”, cand ai educat si ai rapus cavalereste tanara generatie din mijloacele de transport in comun, care aveau nerusinarea sa nu iti cedeze locul. Oricum nu stateai, era mult prea dureros, ca doar erai despicat in cur. Doar obisnuiai sa-ti ascunzi excesele de scatofilie in spatele hemoroizilor si a gutei, care te facea, chipurile, sa mergi greu. Era de la ciorapul roz de fapt.


2. Cainele moare de drum lung si… baba de placere

Genunchii imbatraniti si slabiti se freaca violent de asfaltul murdar si rece al ogradei propriei copile, plecate la munca in strainatate, unde isi freaca proprii genunchi, si la cules de capsuni, si in primul desis de pe langa centura, incurajata de noul sot, care inca nu are un loc de munca.

Tot ce ti-a ramas in tara este un sot emasculat, care te mangaie violent chiar si cand nu bea si un caine in calduri pe care il sufoca lantul strans puternic in jurul gatului si ancorat langa cotetul murdar, de fiecare data cand te apleci goala, lasciv sa te patrunda adanc cel mai bun prieten necuvantator al omului.

Tot ce pot sa zic este slava cerului ca nu era o familie instarita, cu cal, sau macar un magarus, ca cine stie cum, la primul stranut nastea prematur un manz, fix in mijloacele de transport in comun.

PS:

1. Acest “text” are la baza doua cazuri adevarate, petrecute in romania, in ultimele luni si, nu are ca scop, catalogarea unei intregi generatii, pe sistemul “tineretul din ziua de azi”, pentru ca sunt constinet ca “orice padure are uscaturile ei”.

2. Mai circula, pe net, un clip cu un domn in varsta, modest, vorbind din punct de vedere intelectual, muzical, vestimentar, etc. Fara sonor, din videoclip, cetateanul pare un om de altfel respectabil, care isi plimba nepotii in parc si, ca vecin, nu regreti a doua zi ca i-ai dat buna ziua. Nu dau link, pentru ca nu merita, dar daca va roade curiozitatea in asa hal puteti introduce pe site-ul youtube sintagma “paulica de la roman - smechere”.

Minte bolnavicioasa in carcasa nesanatoasa

O raza de lumina penetreaza violent spatiul stramt dintre jaluzelele care, sub lina adiere a vantului de vara, se lovesc de perete si produc un sunet bland si totodata suparator pentru somnul de frumusete. Gura uscata, migrenele intepatoare, sticla de schnapps goala si o erectie sanatoasa, imi indica faptul ca este putin trecut de ora pranzului.
La fel de violent si tot prin fereastra deschisa larg se strecoara si un miros puternic de hoit, care dupa concentratie ma duce cu gandul la o sinucidere in masa. Dar, inainte sa inchid fereastra ma trezesc, in plin proces de elucidare a misterului, mai ceva ca fanii televiziunii poporului, sa pun intrebari vecinei de jos, care tragea lacom dintr-o tigara.

Mamaie, mai latra bobita?
Ce ai patit mamaie? Bobita a murit de doua saptamani. Cum sa mai latre? E asa de frumos in fotoliul lui, zici ca doarme, saracutul.

Am despicat micul eveniment tot drumul spre cocioc, unde aveam de gand sa demarez “operatiunea monstrul”, sa trag somnul la mal si sa pun in aplicare si sfatul medicului de familie, recte mai mult sport. Dar, sa-mi cada trestia din mana cand am zarit ceea ce parea de la distanta un specialist in costum de protectie, care izoleaza un dezastru ecologic. Bun, imi zic, nu mai trebuie sa pescuiesc, culeg cativa pesti mai mari de la mal si o tai la prima terasa, ca sa sarbatoresc si sa ma laud cu captura la alti pescari. Dar, pe masura ce inaintam timid spre lac se putea vedea mai bine ca este un pescar cu un costum din cauciuc si un soi de plasa impotriva tantarilor pe cap, echipament care cred ca l-ar face invidios chiar si pe celebrul tibanu.

Fir intins mestere. Ai prins ceva, il intreb eu pe un ton pescaresc superior
Am prins carasul cu buze calde, raspunde el vulgar.
Vant din pupa atunci, i-am replicat acid inainte sa-l imping in apa

M-am indepartat si, sub greutatea unei flegme imbibate bine in schnappsul de noaptea trecuta, trase vindicativ in lac, cresteau sub ochii mei, plini de mandrie, cercuri concentrice pe suprafata lucioasa a lacului. Are balta peste, dar asta ii sperie sigur pe toti si nu se mai prinde nimic vreo trei zile, asa ca am dat pescuitul pe vanatoare, alt sport nobil. Combinat cu rafinamentul unui pahar de vin alb, vanatoarea de terase incepuse sa prinda contur.

Mic ghid pentru turistii romani

Spre deosebire de stramosii din alte perioade de referinta din istorie, in care bravii valahi se inchideau in propriul lor univers, plin cu orgii si betii crunte, in asteptarea invadatorilor de toate natiile si religiile, bun pretext sa otraveasca fantanile si sa lase femeile in urma, ca apoi sa se ascunda in padure, romanul de azi este un “invadator” veritabil, nelasand vreun colt al micutei planete albastre neexplorat.

In randul subiectilor de origine romana aflati in strainatate la munca se intalnesc, adesea, complexe de inferioritate, iar prin revenirea pe pamantul natal si dezinhibarea emotiilor puternice intampinate, ia nastere o forma usoara de paranoia manifestata prin aparitia dusmanilor, care ii vor raul, banii si printesa nambar uan.

Turistul roman are, insa, o personalitate complexa si gesturi, care intrec pana si imaginatia unchiului fester.

Acest ghid, contine o serie de “do not-uri”, observate de unchiul fester la turistii romani in timpul concediilor de odihna, dar si in deplasarile sponsorizate de corporatie.

1. nu va mirositi la subrat pe strada. Gestul spune tot si nu mai este nevoie de vreo completare verbala de tipul, “vai nelu in ce hal put, am ‘talpuit’ ceva azi”.

2. nu va plangeti prin toate speluncile romanilor, care lucreaza in strainatate, de bataile conjugale si leziunile in amor provocate de consoarta lasata acasa in tara. Intentia acestuia nu este sa va ceara de nevasta dupa prima partida de sex, nici sa tina in puf si pe la shopping cu banii adunati din lacrimile si sudoarea fruntii late, cutate de casca de muncitor. De cele mai multe ori il asteapta in tara jumatatea, pe care, de fiecare data cand vine acasa beat o lezeaza in amor, dupa ce o lezeaza si fizic.

3. pentru ghirtoiul cu tricou pe care scrie cu argintiu d&g (dica si goian, pentru neavizati). Nu-l mai striga pe florica, care se afla pe cealalta parte a strazii si mai ales, nu-ti striga in plina strada intentiile tale sexuale, care o implica si pe mama subiectului florica.

4. daca intamplarea face sa nimeresti la o manifestare social-culturala si de masa, nu face taranismul sa cumperi doar un pahar de bere pentru tine, din care sa soarba cate o gura si nevasta si cei doi copii. Luati cate o inghititura, ca restul lichidului din recipient are acelasi gust. Sunt sanse mici sa citesti randurile astea, dar simt nevoia sa ti-o spun: nu sunt impotriva consumului de alcool de la varste fragede, dar, daca tot iti incurajezi plozii de 7-8 ani sa bea bere, macar nu te zgarci si pune-i in cap. E cea mai ieftina distractie pentru doi parinti responsabili.

5. nu va mai pozati cu toate tablourile si sculpturile din muzee, in speranta ca cei care va vor viziona profilul de hi5, vor crede ca sunteti un intelectual cu gusturi mai rafinate ca restul plebei, care se fotografiaza langa masini luxoase.

Concluzie:
Nu fiti complexati sa vorbiti intre voi in limba romana si nu mai fotografiati posterioarele femeilor, sau daca tot o faceti, macar urcati-le pe net

Limba noastra-i o comoara cu accent de italiana

Un miros viu, ca de creion proaspat ascutit, lepadat parca de un strat de piele morbid si bolnavicios isi face loc printre norii albastri de fum, care plutesc melodios indrumati, aparent de sunetele armonioase din perioada interbelica, ce cuprind intreaga incapere, scaldata de o singura raza de soare, ce reuseste sa patrunda printr-o fanta dintre draperiile groase si negre, care invelesc fereastra, ca pe oglinda din casa unui mort.

Linistea care domina atmosfera era sparta, placut insa auzului, de zgomotul produs de linguritele ce atingeau fin buzele cestilor de cafea sau ceai si de pasii repezi sau greoi la apasarea lemnului scorojit al podelei. Un local sic si ferit, din inima capitalei zbuciumate, unde poti sa bei in liniste o bere pe stomacul gol.

Cel putin asa credeam eu pana cand am auzit o duduie care se chinuia sa comande o apa minerala si o cafea, intr-o pasareasca italo-romana, de invidiat chiar si de ramona badescu. Am asistat in liniste la spectacolul lamentabil si, cand mi-am dat seama ca dupa cea de-a patra bere administrata pe stomacul gol, in scurt timp imi poate veni inapoi investitia in micul dejun al campionilor mi-am zis ca este timpul s-o tratez.

I-am zis scurt: auzi fa, daca iti dau 50 de euro te joci cu cariciul meu pe buze, pana imi dai si mie din herpesul ala? A ezitat trei secunde, dupa care a inceput intr-o veritabila romana, cu un usor accent moldav, sa tune si sa fulgere despre tot arborele meu genealogic si, din cuvinte ca roman si sarac nu m-a scos, pana nu m-au bruscat afara din local niste baunsari. Pe sistemul “limba noastr-i o comoara/ in adancuri infundata” apelati cu incredere la unchiul fester ca va scapa de ticurile verbale indiferent de accent sau de nivelul de cunostere al limbii respective.