Toate-s bune si frumoase

“Uite ce e…eu nu sunt din ala”. Tresar speriat, oarecum agresiv in vorbire si articulez cuvintele cat mai grav, mai masculin, dupa ce o mana greoaie ma prinde de umar si ma face sa-mi intorc brusc privirea, care urmarea numaratoarea descrescatoare a afisajului digital al liftului, poate mai atent ca privirile angajatilor nasa inainte de lansarea unei rachete. “Houston we have a problem” imi transmite creierul suprasolicitat, dupa o lunga zi de munca. De sub o barba negricioasa, care parca ii innegrea si mai puternic dintii deja ingalbeniti de iarba dracului, pare ca se aude: “Ce greutati te apasa, fiule?”

Asta clar e popa, ma gandesc si, ateu fiind, i-o tai scurt: “bah, e criza! Ochii care nu se vad, se uita si tare mi-e dor de ochiul dracului, recte banul”. Evlaviosul ezita cateva secunde, probabil gandind ca sunt irecuperabil si imi zice cu aceeasi voce melodioasa pe care o auzi in fundal la bunici in bucatarie cand asculta radio trinitas. “daca dragoste nu e, nimic nu e”.
Ma framant, nu pot sa dorm, ma tot gandesc la ce adevar ar putea grai gura piosului. Asta e! Ma pocneste “brusc” undeva dupa 5 ore de nesomn si probabil de doua ori mai multe beri. Clar ma sfatuia sa vad viata in roz si numai aspectele pozitive. Zis si facut.
Dupa doua ore de somn si probabil de cinci ori mai multe beri, de indata ce deschid mecanic si greoi usa de la intrarea in bloc, o lumina puternica imi dilata pupilele si, de la durerea de cap oferita cu generozitate de efectele licorii bahice cu apa, hamei si malt parca aud si simt totodata dureros, banalul proces. Dar nu, nu ma plang, de azi vad lumea in roz. Zis si facut.
Apuc sa fac cativa pasi pe aleea din fata blocului si, orbit temporar de lumina puternica a diminetii aterizez cu talpa gumarilor fix intr-o flegma, in care, fara niciun fel de dificultati, ma gandesc ca puteam lejer sa citesc cam cate pachete de tigari pe zi fuma donatorul. La zece picioare mai tarziu, inca era vizibila amprenta talpii pe asfaltul incins de soare. Se putea si mai rau, imi zic, indoctrinat de inteleptul prelat. Puteam la fel de bine acum sa fiu orbit, nu de soare, ci fix de creatia fumatorului inrait. Incep sa-mi dezvolt o a doua personalitate, ca vad ca tine.

Dupa o nenorocire de zi la munca in care evlaviosul ar fii fost extrem de mandru ca am reusit cu greu sa vad macar in nuante gri perspectivele, in favoarea culorii preferate in randul enoriaselor, recte roz, pasesc pe aceeasi alee din fata blocului unde salasluia un grup de doamne cochete si frumusele, care culmea nu mancau seminte, ci doar fumau cu gesturi feminine. Le ignor cu privirea. “Ia uite fa, ca tenisi are saracul asta”. “Lasa fa, ca macar sunt spalati, e curat romanaul”, spune una dintre femei, cu o voce masculina si la foarte scurt timp lipeste zgomotos, pe asfaltul incins de soarele din timpul zilei, o flegma care dupa zgomot pare ca i-a curatat si nasul si plamanii in acelasi timp.

Mi-ai facut ziua mai fericita si nici nu ai idee de ce. Multumesc.

Concluzie: fiule toate sunt bune si frumoase, dar mare pacat ca scuipa pe strada.