Istoria se repeta*

A fost odata ca niciodata, peste mari si tari, un tinut imbelsugat, peste care domnea un rege span, iscusit in comertul maritim si generos cu tot norodul. “Vivat”, striga plebea cand regele si regina apareau, insotiti de cele doua printese, fie la executia unor tradatori de neam si patrie, fie cand era alungata cu pietre din castru cate o vrajitoare, de la iscoada boierilor. Pivnicierii dadeau cep la poloboace si regele era mai venerat ca insusi bachus, pentru faptele haiducesti, prin care lua galbenii de la boieri si ii dadea la norod.

Intre timp, printelesele crescura si incepura sa fie curtate de printi si imparati din taramuri indepartate, care, pentru inima fecioarelor, trebuiau sa ucida balaurul cu sapte capete (de acuzare).

Cand palosurile cavalerilor si sagetile arcasilor esuau sa intre sub piele groasa si tabacita a balaurului, un menestrel reusi cu o harpa si o voce belzebutiana sa doboare balaurul. Si, dupa o nunta ca in povesti, ce se intinse pe trei zile si trei nopti, in care voiosia cuprinse tot norodul, regele vazu ca banita cu galbeni pentru zestrea fetei cea mare se golise. Apoi, scoase armada la troc, unde se tocmi cu piratii marilor intunecate si facu avere, cu vrajitoarea cu cap galben, pe barba boierilor, care poposeau cu carutele si caii opintiti, pe domeniul regatului.

Prin viu grai se duse vorba in tinuturi, aflate la mari si tari departare, ca darzul rege nu mai are zestre si pentru fata cea mica si vitejii printi nu mai indrazneau sa lupte cu balaurii sa castige mana printesei, asa ca vrajitoarele si ursitoarele ii poruncira acesteia sa mearga in flandra, unde sa-si gaseasca alesul.


*Orice asemanare cu personaje reale este pur intamplatoare. Pe bune.