“Cine n-are batrani sa isi cumpere”…

… zicea, oarecum antreprenorial, o vorba mioritica plina de adevar, cel putin inainte de picajul economiei mondiale. Mai este oare acum, in plina criza, rentabila “achizitia”? Si, daca da, care este “pretul”? Ei bine, din doua motive inclin sa cred ca este unul mult prea mare:

1. Secera si ciocanele

Mirosul puternic de spital nu te mai poate atinge. Nu iti mai poate patrunde la fel de infiorator, printre firele de par negre, gri si albe ce ies neglijent din nari, ca sa mai poti simti, apoi, pe buze gustul amar al lacrimilor varsate in pruncie, la primul vaccin. Acum, fata rusinata si obosita iti este acoperita cu un prosop folosit, rupt si portocaliu, prin care te arde lumina arzatoare a camerelor de filmat si, parca, simti privirile arzatoare din spatele micilor ecrane cum varsa lacrimi de veselie.

“De ce v-ati intodus doua ciocane in rect?”, loveste o intrebare aparent inocenta.
“Pai, daca stiam ca reusesc sa sparg samburii cireselor din compot, mai bagam inca pe atat”, spui nevinovat, ca sa iti sustii cauza.

Transpiri. Iti trec prin minte toate momentele tale de “glorie”, cand ai educat si ai rapus cavalereste tanara generatie din mijloacele de transport in comun, care aveau nerusinarea sa nu iti cedeze locul. Oricum nu stateai, era mult prea dureros, ca doar erai despicat in cur. Doar obisnuiai sa-ti ascunzi excesele de scatofilie in spatele hemoroizilor si a gutei, care te facea, chipurile, sa mergi greu. Era de la ciorapul roz de fapt.


2. Cainele moare de drum lung si… baba de placere

Genunchii imbatraniti si slabiti se freaca violent de asfaltul murdar si rece al ogradei propriei copile, plecate la munca in strainatate, unde isi freaca proprii genunchi, si la cules de capsuni, si in primul desis de pe langa centura, incurajata de noul sot, care inca nu are un loc de munca.

Tot ce ti-a ramas in tara este un sot emasculat, care te mangaie violent chiar si cand nu bea si un caine in calduri pe care il sufoca lantul strans puternic in jurul gatului si ancorat langa cotetul murdar, de fiecare data cand te apleci goala, lasciv sa te patrunda adanc cel mai bun prieten necuvantator al omului.

Tot ce pot sa zic este slava cerului ca nu era o familie instarita, cu cal, sau macar un magarus, ca cine stie cum, la primul stranut nastea prematur un manz, fix in mijloacele de transport in comun.

PS:

1. Acest “text” are la baza doua cazuri adevarate, petrecute in romania, in ultimele luni si, nu are ca scop, catalogarea unei intregi generatii, pe sistemul “tineretul din ziua de azi”, pentru ca sunt constinet ca “orice padure are uscaturile ei”.

2. Mai circula, pe net, un clip cu un domn in varsta, modest, vorbind din punct de vedere intelectual, muzical, vestimentar, etc. Fara sonor, din videoclip, cetateanul pare un om de altfel respectabil, care isi plimba nepotii in parc si, ca vecin, nu regreti a doua zi ca i-ai dat buna ziua. Nu dau link, pentru ca nu merita, dar daca va roade curiozitatea in asa hal puteti introduce pe site-ul youtube sintagma “paulica de la roman - smechere”.