joi, 10 septembrie 2009

Hingheri cu halat de veterinar


Gustul metalic, rugina si praful din gura, transmise catre creierul meu imi spun sa ma opresc. Dar refuz. Acolo, afara, imi voi gasi un prieten de care voi avea grija si il voi iubi neconditionat. Visez sa alerg cu el, sa il trezesc dimineata cu un sarut pe ochii carpiti de somn, sa il astept, sa ma cuibaresc in bratele lui atunci cand e frig afara si sa ma scarpine pe burta si dupa ureche. Nu cer mult. Durerea gingiilor si a dintilor, care se macina in contact cu grilajul metalic al custii neingrijite, nu ma poate opri sa nu ma bucur de fiecare data cand intra pe usa. Oare doar prin durere fizica imi pot gasi cel mai bun prieten?

Bocancul negru si greoi, care calca apasator si sigur in zapada rece, ce imi tine de sete si de foame, ma va lovi si in aceasta dimineata. Plang, dar nu ma aude. De ce nu ma vrea nimeni ca prieten? Sa se joace cu mine? As putea sa-i ofer atat de multe. Sunt curat si ma ingrijesc, dar nu pot sa-mi curat singur cusca, nespalata de doua saptamani. Mi-as infige dintii si as roade pana la sireturi bocancul negru, care ma face sa schelalai de fiecare data si sa schiopatez.

Oboseala, lipsa de hrana si rosul gardului metalic, ce sta intre mine si cel mai bun prieten biped imi invaluie tot corpul. As vrea sa latru, sa ma auda, sa-l chem, dar nu mai am forte. Parintii m-au abandonat intr-o lume plina de oameni violenti, care ma cearta si ma lovesc crunt, fara motive si nu stiu ce sa fac. Unde sunteti? De ce m-ati parasit? Acelasi bocanc negru loveste puternic in gardul de metal si ma trezeste dintr-un somn rece si tremur. Ciudat sentiment. Mi-e frig, frica, si foame, nu am forte sa ma ridic si sa ma apar, nici macar sa latru. Tremur. Unde sunteti? Voi sigur m-ati fi putut proteja. De ce m-ati abandonat? Nu mai rezist. Somnul defensiv si cosmarele cu bocancul negru ma fac sa deschid imediat ochii, de indata ce am auzit primul zgomot. “El e”, se aude din apropiere.

Tresar si tremur din reflex. Cuibarit pe podeaua rece si inconjurat de zapada, incep sa dau din coada. E un posibil prieten bun. Nu am forte sa ma ridic sa-l salut. Scheaun. Ma place, dar nu vreau sa ma mai amagesc cu visul ca ma va plimba prin parcuri verzi, pentru ca am mai fost dezamagit. “Hai sa mai vedem si alti catei, fiule, ca asta e bolnav”. Mai auzisem asta si am inchis ochii. Putea sa fie el, imi plac copiii. Acum mi-e bine. Frigul a disparut si mi-a iesit din oase. Un miros puternic de mancare imi gadila apetisant trufa rece. Refuz sa mai deschid ochii si sa vad acelasi bocanc negru, care ma loveste dureros peste bot si sa schelalai. Tremur cu ochii inchisi, dar o voce angelica de copil si prietenoasa, care imi sopteste cald “fluffy” ma face sa sper din nou.

El e, e noul meu prieten, imi trece prin minte si ma bucur vizibil dand din coada in timp ce ii multumesc in felul meu, lingandu-l pe fata. A inteles mesajul meu, ceea ce ma face sa fiu convins ca este primul si cel mai bun amic biped. Unde sunt oare parintii mei sa ma vada acum? Ar fii atat de mandrii de mine. As vrea sa-i mai multumesc ca m-a acceptat de prieten si de protector, dar mancarea din bolul pus exact in fata mea, pare sa fie pentru mine. Am luat cateva inghitituri si m-am dus sa-i multumesc iar. De cand visam la tine, prieten bun. Noua mea cusca, pare atat de spatioasa si bocancul negru un cosmar trecut, de care nu voi mai fi auzit niciodata.

Am zgariat usa si noua mea familie a inteles ca vreau sa ies afara, ca doar sunt curat si nu vreau sa murdaresc si noua cusca, dar cand sa iesim, mi-am dat seama ca bocancul negru ma urmareste si aici. L-am latrat, dar noii mei prieteni fara blana nu si-au dat seama de primejdie. O sa-i mai atentionez cand venim de afara, pentru ca sunt incantat de prima mea vizita intr-o lume asa de mare. Au fost atat de multe lucruri de mirosit si de descoperit, incat mi-am consumat toate energiile. Parca iar nu mai am putere si tremur iar de frica. Bocancul negru are o influenta puternica chiar si in noua mea casa. Tremur si cel mai bun prieten al meu are picaturi de apa sub ochi, care ii curg pe patura curata, care ma inveleste. Simt ca ma sting si nu pot sa ma gandesc decat la noul meu prieten si la cate lucruri aveam de facut impreuna. Ca doar la asta am visat. Scheaun prelungit. O caldura imi invaluie tot trupul si ma stoarce de puteri. “Ti-am zis eu fiule ca este bolnav si trebuia sa luam alt catel”, se auzi in camera, dar eu nu mai puteam auzi nimic. Murisem.

PS: Un nene de la o firma ce vinde animale domestice, falsifica carnete de sanatate pentru animale si, fara sa le faca vaccinurile de rigoare, despre care sustine ca sunt facute, cu acte chipurile in regula semnate si parafate de veterinari, cainii/pisicile mor cu zile la maxim doua luni dupa achizitionare. Contactat de pagubiti, stimabilul spune nonsalant ca putem sa schimbam animalutul, cu unul sanatos, exact ca pe un produs achizitionat din comert. Stimate domn, ca sa nu-ti zic “bai animalule”, ca nu meriti, o mana de iubitori de animale ar vrea sa te vada sapun.

Dovezi, aici.

Eu am inteles ca ameninti iubitorii de animale mai sensibili, care spun lucrurilor pe nume, dar draga cristi, unchiul fester are tatuat un doberman pe carici. Te astept sa iei vopseaua, ca nu ma intimideaza atitudinea ta.

foto: sxc. hu

2 comentarii: