Adevaratele motive pentru care a chelit unchiul fester

Dosar de plescar / CV de badigard

2009-11-09T10:17:00.000-08:00

Experienta profesionala:

1. Cadru didactic.

Principalele responsabilitati:

- Educarea tinerelor minti imbibate in licori bahice la intrarea in cluburi, prin aplicarea unor mici corectii „parintesti” si combinarea creativa a penitentei cu lectii de anatomie si, din lipsa de material didactic, exemplificarea principalelor organe din corpul uman, cu varful pulanului din cauciuc.

- Modelarea tinerelor minti, cu palme amicale dupa ceafa si instruirea acestora in limbi straine, precum italiana sau spaniola, cu traducerea prealabila, prin larga-mi gama vestimentara, din care fac parte si piese cu inscriptii ca „de puta madre” sau „gigolo italiano”.

- Consilierea elevilor pe subiecte ce apartin sferei educatiei sexuale si initiera acestora in tainele web-design-ului si HTML, prin predarea unor cursuri de hi5 si yahoo messenger (un singur semestru insa, pentru ca in urma unui incident din club, care implica o sticla de bere dupa ceafa, am uitat parola de la cont. Acum predau solitaire).

2. Asistent medical

Principalele responsabilitati:

- Asistarea muribundului rapus de alcool sau pulan, cercetarea semnelor vitale ale acestuia cu varful bocancului in coaste si filmarea procedurii cu telefonul mobil si postarea pe site-ul unei retele sociale, cu scopul de a fi folosite pe post de sesiuni online de training pentru deprinderea procedurilor aferente, de catre alte cadre medicale.

- Redactarea unor lucrari de specialitate, pentru o revista cu circuit inchis. Dintre titluri: „Pulanul ca panaceu” (cu capitole precum „Pulanul si tratarea pietrelor de la ficat”, „Pulanul si tratarea deviatiei de sept”, etc), „Cataracta vs. spray paralizant”, „Flegma intre ochi: homeopatie”, etc.

- Prelevarea sangelui pacientului de pe asfalt dupa altercatii si asistarea cadrelor medicale calificate in urcarea acestora in ambulanta.

Responsabilitati adiacente:

1. Programator, operator PC si administrator retele

- Gestionarea fisierelor si copierea catre directoare distincte, in functie de extensie (.avi la directorul „XXX” , fisierele cu extensie .mp3 catre folderul „manele”), precum si administrarea unor retele...de printese pe interfata site-ului hi5.

2. Responsabil resurse umane

Trierea si selectia personalului calificat, din multimea de candidati aspiranti la postul de petrecareti de o noapte in cadrul clubului pe care il reprezint, dupa criterii vestimentare. Responsabil cu datul afara, pardon disponibilizarea petrecaretilor care intrec masura si consuma licori bahice in exces in cadrul incintei.

Abilitati extra profesionale:

Descendent al celebrei familii de chirurgi esteticieni „puletus barbarus”, care si-au facut un renume in deschiderea de arcade fata anestezie, si invinetirea ochilor fara cearcane, ma pot descrie, in cateva cuvinte, ca fiind un jucator de echipa, motto-ul meu fiind chiar „dai in unul, dau eu in toti”. In plus sunt deschis ideilor noi si extrem de sociabil, data fiind prezenta mea activa pe toate retelele sociale de pe internet, in cautarea printesei nambar uan.

Foto: http://cocalari.com/

Emanciparea fetei de la tara

2009-10-27T11:09:00.000-07:00

Carpita-n cur si cu mamaliga intre dinti, inainte sa dea iama in capitale occidentale, specimenul „putanus maximus” revine pe pamant natal, dupa prestarea unor munci usoare, semi-usoare sau usuratice, cu dintii plini de polenta si parmesano.

Cu -hmmm...como se dice – morcovu-n cur pe halata de la baneasa in asteptarea unei curse low-cost, cucoana de occident, are, la intoarcere loc, pe langa morcov, o floare si doi gradinari si de o halca de mortadella. Dupa nici trei luni de cules nuci sau de dansuri exotice la bara, specimenul, de cele mai multe ori cu cap galben si suvite roz, trage o flegma consistenta, se sterge la gura de limba lui eminescu si a stramosilor daci si o imbratiseaza cu caldura si multe greseli gramaticale pe cea a lui cezar si a romanilor.

Obisnuita cu cultul spagilor inca din copilarie, cand treceau parintii la scoala, cu branza, oua, sau cate o gaina, ca sa nu repete iar anul progenitura, care nu isi facea temele si belea toata ziua ochii la viata satului, dor de ogor, sau alte emisiuni de pe singurul canal de televiziune pe care il prindea, acum obisnuieste sa lase 10 euro bacsis, la fiecare sedinta la spa sau centru de wellness.

Deflorata in adolescenta dupa un pahar de vermut, la caminul cultural si, apoi, intinsa de tot satul prin sure, capite de fan, hambare si alte atractii pitoresti dintr-o comuna fantoma, acum, dupa experienta vest – europeana, schimba foaia si isi pune poalele in cap numai in schimbul foilor de 100 de euro.
Cracita de echipe de italieni din diverse domenii de activitate, precum constructii, pizzerii, sau gondolerii, „descurcareata” de la tara uita cand striga la vasilica a lui flocea ca-l iubeste, fix cand o freca pe ogor de-i sarea sosul.

La cererea cititorilor: Spuf

2009-10-18T07:17:00.000-07:00

Se pare ca in cazul departamentul de creativitate al deja celebrilor fauritori de reclame la pufuleti, zicala creativitatea loveste cand te astepti mai putin este adevarata. Dupa succesul inregistrat cu clipul in care personajul principal isi pierduse capul dupa pufuleti, ceea ce se poate traduce psihologic prin pierderea temporara a capului (a se citi mintea), acelasi creativ recidiveaza. Probabil in timp ce isi plimba ogarul afgan prin parc si isi baga pufuleti in nas sa sperie copiii rautaciosi, care ii ziceau ca seamana cu patrupedul pe care il plimba in lesa, creativitatea il lovi fix in numele tatalui pe acelasi salariat al agentiei publicitare.

Si, „spuf” a mai luat nastere o capodopereta care sa ne spele creierii si sa ni-i umple de malai in lungile pauze publicitare. Dupa cum se poate vedea in clip (link jos), un domn contrabasist la patru ace, pe care il striga pustii din cartier lessie se transforma in caine si, probabil convins de nevasta de noile performante „limbistice” singura lui problema devine forma pufuletilor, nu faptul ca naparleste sau ca poate sa-si spele lentilele ochelarilor direct de pe nas (a se citi bot), cu limba.

Reclama aici.

Angajatul cu limba maro

2009-10-05T03:25:00.000-07:00

Marcat peste masura de creativitatea si excentricitatea parintilor, care nu iti cumparau jucarii, ci le confectionau din hartie, sau lemn, obisnuiai sa te dai bine pe langa pustii cu minge sau bicicleta, poate iti plimbau carcasa umflata de jeleuri si “tort alina”, pe ghidon? Dependent peste masura de dulciuri, aveai obiceiul sa furi pastile de faringosept de la bunici si sa arati limba maro copiilor din bloc, care iti dadeau la schimb bonibon si bomboane moi gumate sugus? Trecut in campul muncii si peste dependenta de pilule filmate, totusi limba si-a pastrat aceeasi culoare maronie din copilarie, doar ca se trage de la atentia iesita din comun acordata unui superior?

Ei bine, daca descrierile iti trezesc un oarecare sentiment de melancolie si iti sticlesc ochii la perspectiva unei potentiale promovari fa bine si scoate-ti capul din dosul superiorului pentru cateva secunde, ia doua bombonele cu numai doua calorii sa alungi mirosul viitorului tau job si afla ce cred apropiatii despre tine: te uram.

“Pentru ca daca te compromiti si nici nu-ti place deloc/ Esti ca o curva beata, care zace intr-o scara de bloc/ Dupa ce o noapte intreaga s-a balacarit cumplit/ S-a si imbolnavit si nici nu i-a iesit profit”, cum bine graia autorul.

Foto: romedic.ro

Amurgul: operatiunea dragostea din brad

2009-09-29T09:49:00.000-07:00

As vrea sa am curajul, fata de mine insumi sa strig sus si tare ca am pierdut in jur de doua ore din minunata mea viata robotizata, dar fumator inrait, cu o experienta de peste zece ani in ale fumatului, nu indraznesc. Dar, din obligatie, am fost nevoit sa vad pana la final, de departe cel mai tembel film pe care am avut nenorocul sa-l vad in ultimii ani: Twilight (Amurgul).

Long story short: un pusti emo se indragosteste la prima vedere de o virgina, cu care avea in comun un curs de biologie la un liceu dintr-un catun impadurit din SUA. Cand virgina, care era tocmai fata serifului catunului impadurit, era pe cale sa aiba un accident violent, emochidul opreste o duba, ce se indrepta cu viteza si nu tocmai intentii bune spre virgina, cu o singura mana. Da, cu o singura mana. Era vampir si avea puteri.

Mare amor, mare pe cei doi, presarat cu mult romantism si o scena in care indragostitul o ia in carca pe virgina si o urca intr-un brad, din care vedeai cu usurinta granitele cu statele vecine. Pe sistemul dragostea din tei, cand amorezul mioritic cu accent moldav isi rage sentimentele catre un personaj feminin dintr-o odaie luminoasa, in timp ce se epileaza, „bampirul”, cum bine zicea conasul Caragiale, o urmarea pe fata serifului in timp ce dormea. Adevarate scene de amor care gadila retina cinefililor pana se tavalesc pe covorul rosu de ras.

Si, ca reteta holiudiana sa fie completa, evident ca un alt vampir pune ochii pe fata serifului, dar cu alte intentii decat iubitul emo. Astept cu mare nerabdare cea de-a doua parte, care va aparea pe marile ecrane din tara pe la jumatatea lunii noiembrie, s-o vad pe fata serifului, probabil transformata in vampir si fara himen (sfarsitul nu mi-a fost clar, licorile bahice isi facusera efectul), intr-o scena intima cu o „vampiroaica” mulatra. Macar atat stimabililor, daca filmul, din toate punctele de vedere lasa mult de dorit.

Materialismul femeii de maine

2009-09-29T01:44:00.000-07:00

Oare de ce toti filosofii si ganditorii importanti ai lumii au fost barbati? Aceasta este intrebarea, cum bine graia poetul. Desi nu ma deranjeaza, parca nu as vrea sa sune misogin, insa cred ca incercau sa inteleaga cu adevarat femeia, de la existentialisti, la materialisti.

Mi-a fost dat, mai deunazi sa sting lumina la corporatie si sa ma indrept mohorat si abatut spre casa, dar pe drum dintr-un colt intunecat aud o voce feminina, tinereasca, care spunea pe un ton oarecum violent: “n-ai tu bani sa ma scoti la terasa, la cafea, ba saracule”. Cu muia aia zgomotoasa si spargatoare de seminte, nici eu nu te-as scoate la o cafea, ci direct la o cana de tix, si o portie de sapun de casa, imi zic eu in gand, in timp ce intorceam privirea spre subiectii de sex opus, care nu pareau sa aiba mai mult de 13 ani.

“Cum se inradacineaza materialismul la femei de la varste fragede?”, a fost prima intrebare care mi-a pocnit sfecla cheala, insa la scurt timp am realizat ca nu este atat de important raspunsul, precum cel la intrebarea cum se va manifesta materialismul fatucilor, pe vremea cand le va fii crescut si par pubian. Ei bine, daca acum mosuleti simpatici precum iri, sau fostul primare al bucurestilor, viorel lis, inca par in viata si pot sa mearga, probabil ca viitorii soti ai materialistelor viitorului vor pleca in luna de miere in scaun cu rotile si cu tub de oxigen.

Dilema unchiului fester: frigidele

2009-09-23T08:21:00.001-07:00

Ma situam la o expozitie de arta si, tocmai cand ma scarpinam in cur, in fata unei opere si ma gandeam la arta, ca la o perpetua interogatie, ca reluare la infint a rezonantelor afectiv-olfactive, observ doua madame bine, care roiau in jurul unui nud masculin, probabil din bronz. Una dintre ele a aruncat o privire scurta si a trecut mai departe, in cautarea altor capodoperete.

“Frigida” imi zic eu, dar inainte sa imi intorc capul dupa nimfomana, judecand dupa timpul petrecut in jurul sculpturii, m-a lovit psihologia. Oare care e treaba cu frigidele? Potrivit dex, frigiditatea este starea unui om sau a unui animal incapabil de dorinta sexuala. Bine bine, dar dorinta unei femei, care inca din frageda pruncie defileaza cu bebelusi din plastic, ii imbraca, ii plimba cu caruciorul si, mai apoi se joaca de-a mama si de-a tata cu pustii din bloc, primeaza? Oare, dorinta de a creste si alapta un copil este mai mare decat cea sexuala? Se pot face compromisuri?

Sa se sacrifice, sa-si concentreze toata atentia asupra satisfacerii sotului, amantului, vecinului de la sapte, etc? Ca indiferent de dorinta sau lipsa acesteia, mai devreme sau mai tarziu va ajunge sa faca sex, poate pentru a avea un copil, pentru un post in conducere, sau poate pentru bani, cu plata inainte. Acum, volens-nolens, daca trece peste lipsa de dorinta, evident ca nu ii va placea si nu va avea nicio sansa sa aiba un orgasm. Nu? Altfel nu ar mai fii frigida, ma gandesc cu mintea mea imbibata in licori bahice. Si atunci daca o frigida nu este capabila sa obtina un orgasm, o biata femeie nesatisfacuta de sot este doar nefericita in amor?

Dar femeile nesatisfacute de parteneri banuiesc ca au acea dorinta sexuala, de care scriau academicienii in dex, atunci s-ar mai putea spune ca sunt nesatisfacute, sau nu sunt capabile nici sa se autosatisfaca, ceea ce m-ar putea duce cu gandul tot la un blocaj de ordin psihologic. Incurcate caile amorului mon cher, asadar ma voi opri aici, cu gandul la toate femeile frigide. Va place, nu va place, tot o sa faceti sex. Na!

Foto: http://shaveitnation.com

Delirium tremens: 2,069 secunde*

2009-09-17T09:41:00.000-07:00

Intunericul diafan si linistea asurzitoare asternute intre placile din var rece, care parca imi apasa trupul bolnavicioas si ma sufoca, ma fac sa-mi aud bataile ritmate ale inimii si respiratia sacadata si rapida. Fruntea rece si palmele transpirate sunt semne clare ca jocul umbrelor si al luminilor, ce strapung aparent zgomotos draperiile, va readuce la viata obiectele belicoase dintre peretii apasatori. Mirosul inca proaspat al sticlelor goale imi invadeaza narile lacome.

Trebuie sa stau treaz altfel liliecii din umbra se vor hrani cu bucati din trupul meu slabit de boala si vor creste amenintator. Intunericul ma striga pe nume, pamantul ma cheama la el, cerul noptii ploioase imi promite in soapta eliberarea. Nu am fost niciodata atat de aproape de infinit. Trecutul umbrit de excese ma stoarce ca pe o carpa imbibata in alcool, picatura cu picatura, de forte si de orice dorinta de a lupta impotriva mea. Cedez. Tremur si frisoanele ma imobilizeaza barbar pe podeaua rece si dura, in pozitia fatului, scaldat in acid amniotic. Te simt. Esti aproape. Esti rece. Tremur, in paradisul soporificelor puternice, rosii si albe.

Sunt la doar sapte etaje intre viata si moarte, intre alb si negru, intre normalitate si boala. La numai 2,069 secunde de infint, de siguranta, de lumina. In scurt timp voi scapa si nu ma vei mai putea atinge, nici speria cumplit. Nu pare mult. Curaj. Sari. Dar cum imi voi petrece oare ultimele 2,069 de secunde din viata? Nu mi se vor derula imagini din copilarie in fata ochilor, pentru ca voi fi asa de speriat incat creierul mi se va bloca si va incerca in zadar sa ma salveze. Mainile atrofiate vor incerca disperate sa se agate de o ultiuma speranta de viata, de un balcon, de un burlan. Nu vor reusi. Simt cum pamantul ma cheama.

Fosnetele, vocile si pasii, ce se tarasc greoi pe parchetul umflat, ma fac sa urlu speriat si vizibil slabit: “Nu mi-e firca de tine”. Liliecii amenintatori se ridica, cu aripile uriase si zboara spre mine amenintator, gest care ma face sa raspund si imi leg palmele de ceafa si imi apar tamplele cu antebratele atrofiate si stoarse de orice fel de vlaga.
“Libertate” imi sopteste cerul si nu ezit chemarea. Ma voi inalta si voi lasa in urma temnita intunecata si plina de sticle golite de licori bahice. Nu ma veti mai putea atinge plasmuiri ale mintii mele bolnave. Ma veti uita.
Dar libertatea mea a durat doar 2,069 secunde.

* Am aproximat ca de la etajul sapte si pana in gradina blocului, din fata balconului, sunt 21 de metri si, fara o viteza initiala, sau copaci care sa imi atenueze caderea, fizica de baza spune ca as ateriza in fix 2,069 de secunde, de unde si cifra “fatidica” din text

PS: Acesta este doar un exercitiu de imaginatie.

550 de ani de mahala

2009-09-13T04:20:00.000-07:00

Domni la patru ace cu joben colinda mahalaua lui bucur, la brat cu domnite imbracate elegant, protejate impotriva soarelui bland de umbrele albe, dantelate pe care le tin delicat, cu mana invelita in manusi, ce atrag privirile ludice ale companionului masculin.
Trasurile plimba indragostitii bucurestiului, care se tin de mana si isi soptesc vorbe de amor in limba franceza, iar cand sunt impreuna, isi scriu adevarate romane de dragoste. Fumul inecacios al tigaretelor moftangiilor intregeste un peisaj apus, ce abunda in licori bahice, voiosie si muzica frantuzeasca.

Aceasta este imaginea unui bucuresti interbelic, intiparita adanc in mintea mea, din fotografiile si filmele a caror actiune se petrecea in acea perioada.

Acum, toate acestea au fost inlocuite de domni cu tricouri mulate si pantofi cu ciucurei, care isi plimba printesele, imbracate vulgar si arse de soarele puternic de deasupra blocurilor cenusii, prin bamboo si dorobanti. Cainii fara stapan alearga si latra dupa masinile puternice, care ruleaza cu viteza de croaziera in cautarea unui loc de parcare, imposibil de gasit pe strazile congestionate de trafic. Cabaretul a fost inlocuit de dansuri la bara, pe ritmuri cu provenienta arabeasca, stricate de o voce cu accent tiganesc, care canta despre dusmani si bani. Fluiditatea si scriitura din depesele de atunci a fost inlocuita de mesaje ca: “n vdm la bambu sati dau un poopik shi sami dai kdou care mi lai luat din italia, valorosule $$$ ”.

Cu ocazia implinirii a 550 de ani de la prima atestare a bucurestiului, primaria capitalei a decis sa marcheze evenimentul, in stilul caracteristic al romanului, cu mici, bere, si voie buna. Desi prima zi a evenimentului o consider o reusita, prin prisma numelor grele care au incantat auzul fin al unor bucuresteni cu bun gust (putini, si majoritatea batrani), consider ca ziua bucurestiului nu ar mai trebui sarbatorita, ci comemorata.

Printre vedetele care au urcat sambata pe scena din piata constitutiei s-a numarat si alexandru arsinel, care la cat s-a zbenguit si a dansat pe o melodie, cred ca nu va mai aparea in public, pana de revelion, cand ne va descreti fruntile cu aceleasi glume, din anii trecuti. Mai hatru, insa, mi se pare ca la auzul versului “fetite dulci ca-n bucuresti/ nicaieri in lume nu gasesti (…), cele mai grase si urate dudui prezente, aruncau o privire suava insotitorului de sex masculin si se puneau pe topait, ca mi-era teama ca se va fisura “casa poporului”.

Un eveniment important pentru mine, pentru ca am invatat ca adevaratii tarani au un bun-simt iesit din comun si noi, orasenii le facem un mare defavor, cand ne adresam unei specii de concetateni cu acest apelativ. De acum, nu voi mai pune sub aceeasi umbrela taranul de la sate si comune, cu cel de la oras.

Foto: http://100eyes.ro

Hingheri cu halat de veterinar

2009-09-10T11:40:00.000-07:00

Gustul metalic, rugina si praful din gura, transmise catre creierul meu imi spun sa ma opresc. Dar refuz. Acolo, afara, imi voi gasi un prieten de care voi avea grija si il voi iubi neconditionat. Visez sa alerg cu el, sa il trezesc dimineata cu un sarut pe ochii carpiti de somn, sa il astept, sa ma cuibaresc in bratele lui atunci cand e frig afara si sa ma scarpine pe burta si dupa ureche. Nu cer mult. Durerea gingiilor si a dintilor, care se macina in contact cu grilajul metalic al custii neingrijite, nu ma poate opri sa nu ma bucur de fiecare data cand intra pe usa. Oare doar prin durere fizica imi pot gasi cel mai bun prieten?

Bocancul negru si greoi, care calca apasator si sigur in zapada rece, ce imi tine de sete si de foame, ma va lovi si in aceasta dimineata. Plang, dar nu ma aude. De ce nu ma vrea nimeni ca prieten? Sa se joace cu mine? As putea sa-i ofer atat de multe. Sunt curat si ma ingrijesc, dar nu pot sa-mi curat singur cusca, nespalata de doua saptamani. Mi-as infige dintii si as roade pana la sireturi bocancul negru, care ma face sa schelalai de fiecare data si sa schiopatez.

Oboseala, lipsa de hrana si rosul gardului metalic, ce sta intre mine si cel mai bun prieten biped imi invaluie tot corpul. As vrea sa latru, sa ma auda, sa-l chem, dar nu mai am forte. Parintii m-au abandonat intr-o lume plina de oameni violenti, care ma cearta si ma lovesc crunt, fara motive si nu stiu ce sa fac. Unde sunteti? De ce m-ati parasit? Acelasi bocanc negru loveste puternic in gardul de metal si ma trezeste dintr-un somn rece si tremur. Ciudat sentiment. Mi-e frig, frica, si foame, nu am forte sa ma ridic si sa ma apar, nici macar sa latru. Tremur. Unde sunteti? Voi sigur m-ati fi putut proteja. De ce m-ati abandonat? Nu mai rezist. Somnul defensiv si cosmarele cu bocancul negru ma fac sa deschid imediat ochii, de indata ce am auzit primul zgomot. “El e”, se aude din apropiere.

Tresar si tremur din reflex. Cuibarit pe podeaua rece si inconjurat de zapada, incep sa dau din coada. E un posibil prieten bun. Nu am forte sa ma ridic sa-l salut. Scheaun. Ma place, dar nu vreau sa ma mai amagesc cu visul ca ma va plimba prin parcuri verzi, pentru ca am mai fost dezamagit. “Hai sa mai vedem si alti catei, fiule, ca asta e bolnav”. Mai auzisem asta si am inchis ochii. Putea sa fie el, imi plac copiii. Acum mi-e bine. Frigul a disparut si mi-a iesit din oase. Un miros puternic de mancare imi gadila apetisant trufa rece. Refuz sa mai deschid ochii si sa vad acelasi bocanc negru, care ma loveste dureros peste bot si sa schelalai. Tremur cu ochii inchisi, dar o voce angelica de copil si prietenoasa, care imi sopteste cald “fluffy” ma face sa sper din nou.

El e, e noul meu prieten, imi trece prin minte si ma bucur vizibil dand din coada in timp ce ii multumesc in felul meu, lingandu-l pe fata. A inteles mesajul meu, ceea ce ma face sa fiu convins ca este primul si cel mai bun amic biped. Unde sunt oare parintii mei sa ma vada acum? Ar fii atat de mandrii de mine. As vrea sa-i mai multumesc ca m-a acceptat de prieten si de protector, dar mancarea din bolul pus exact in fata mea, pare sa fie pentru mine. Am luat cateva inghitituri si m-am dus sa-i multumesc iar. De cand visam la tine, prieten bun. Noua mea cusca, pare atat de spatioasa si bocancul negru un cosmar trecut, de care nu voi mai fi auzit niciodata.

Am zgariat usa si noua mea familie a inteles ca vreau sa ies afara, ca doar sunt curat si nu vreau sa murdaresc si noua cusca, dar cand sa iesim, mi-am dat seama ca bocancul negru ma urmareste si aici. L-am latrat, dar noii mei prieteni fara blana nu si-au dat seama de primejdie. O sa-i mai atentionez cand venim de afara, pentru ca sunt incantat de prima mea vizita intr-o lume asa de mare. Au fost atat de multe lucruri de mirosit si de descoperit, incat mi-am consumat toate energiile. Parca iar nu mai am putere si tremur iar de frica. Bocancul negru are o influenta puternica chiar si in noua mea casa. Tremur si cel mai bun prieten al meu are picaturi de apa sub ochi, care ii curg pe patura curata, care ma inveleste. Simt ca ma sting si nu pot sa ma gandesc decat la noul meu prieten si la cate lucruri aveam de facut impreuna. Ca doar la asta am visat. Scheaun prelungit. O caldura imi invaluie tot trupul si ma stoarce de puteri. “Ti-am zis eu fiule ca este bolnav si trebuia sa luam alt catel”, se auzi in camera, dar eu nu mai puteam auzi nimic. Murisem.

PS: Un nene de la o firma ce vinde animale domestice, falsifica carnete de sanatate pentru animale si, fara sa le faca vaccinurile de rigoare, despre care sustine ca sunt facute, cu acte chipurile in regula semnate si parafate de veterinari, cainii/pisicile mor cu zile la maxim doua luni dupa achizitionare. Contactat de pagubiti, stimabilul spune nonsalant ca putem sa schimbam animalutul, cu unul sanatos, exact ca pe un produs achizitionat din comert. Stimate domn, ca sa nu-ti zic “bai animalule”, ca nu meriti, o mana de iubitori de animale ar vrea sa te vada sapun.

Dovezi, aici.

Eu am inteles ca ameninti iubitorii de animale mai sensibili, care spun lucrurilor pe nume, dar draga cristi, unchiul fester are tatuat un doberman pe carici. Te astept sa iei vopseaua, ca nu ma intimideaza atitudinea ta.

foto: sxc. hu

Cum sa spargi seminte

2009-09-09T03:20:00.001-07:00

Ti se intampla frecvent sa iti reproseze vecinii de palier, la o tabla si o bere la pet, ca nu ai valoare pentru ca nu stii sa spargi seminte si ti se scurge licoarea bahica blonda pe tricolul oboristic“amporio” ? Palmele dupa ceafa lata, “infrumusetata” de lantul de aur de dama sunt o obisnuinta pentru tine si te ajuta sa iti desprinzi cojile de seminte de pe dintii ingalbeniti si plini de carii? Daca te regasesti in categoria de mai sus, solutia este simpla. Toate micile neplaceri din viata ta insignifianta se trag de la lipsa harului artistic de a sparge seminte de floarea soarelui.

In arta mancatului semintei de floare exista o singura regula de aur, aprobata la unison de toti specialistii in materie de produse din floarea soarelui: samanta neagra se sparge intre degete, nu intre dinti si nici cu coaja nu se mananca. Dupa gust pot sa fie sarate, prajite, fierte, la cutie, la punga, la pahar, sau de la tiganii din spatele blocului. Mare atentie, insa, “miejii”, cum zic neinitiatii la semintele deja decojite nu intra in ecuatie si consumul acestor produse poate aduce devoratorului mici neplaceri, precum flegme in paharul de bere, sau alte palme amicale peste ceafa.

Mic ghid pentru barbati

2009-09-08T09:39:00.000-07:00

Revistele pentru barbati, devorate in exces, tampesc. Nu a trecut mult timp pana s-au tampit si cititorii, iar articolele sunt acum facute pentru a fi intelese fix de publicul lor tinta, care este mai nou interesat de horoscop, sfaturi practice pentru un barbierit perfect, cum sa trimiti sms-uri “accidentale” unei dudui, cu scopul de a o face geloasa, sau alte mici tutoriale despre cum se foloseste, de pilda, un fier de calcat.

Barbatul, stimabililor, spre deosebire de femeie, este un animal simplu si intuitiv, care nu are nevoie de un manual pentru utilizarea corecta a uscatorului de par. Rezultatul dezastros se datoreaza faptului ca sunt scrise de femei, care nu inteleg inca ca ne pricepem la multe si daca nu ne pricepem de cele mai multe ori nici nu ne dorim sa invatam, singura exceptie fiind sexul, unde, indiferent de performante si indeletniciri, nu strica nicodata un sfat in plus.

Asa a luat nastere acest mic ghid despre cum sa devii intim cu o cucoana, iar pentru devoratorii de articole din reviste pentru barbati, unchiul fester s-a gandit sa fie mai putin direct si, asa a mai luat nastere si povestioara de mai jos:

Frigida si frigiderul

Satula de bataile conjugale, ca de parul din nas in anotimul rece, cand raceala ii invaluie tot corpul si durerile de oase par o magaiere comparativ cu atingerea rapida, repetata si usturatoare a consoartei, figida si-a spus ca se mai gandeste daca accepta propunerea barbatului infierbantat, cu conditia ca acesta sa-i schimbe frigiderul arctic, “unealta diavolului”, cum ii zicea bunica-sa cand trecea pe langa el si isi facea cruce, cu unul nou, cu doua usi.

Acum, omu’cu coaiele vinete si umflate, cat mingiile de tenis nu a avut de ales si s-a facut frigider, cum se zice in popor, numai ca nevasta nimic, deschise usile si privea tamp in electrocasnicul gol.

Vazand acestea, dar si pozitia incitanta a frigidei, barbatul graii, chipurile nevinovat: “Draga, pune si tu berea asta in congelator”. Si, exact in timp ce punea dragastoasa recipientul la rece si incerca sa vocifereze ceva nemultumita, sotul aprins peste masura o lua de ceafa si o apasa cu limba de gratiile congelatorului nou, unde a tinut-o pret de cateva secunde, pana cand legile fizicii au fost puse in aplicare.

Speriata, frigida incerca fara rost sa se smuceasca si sa-si desprinda limba si sa-si scoata capul din congelator, moment in care, data fiind si situatia nefavorabila si jenanta a femeii, orice barbat poate sa negocieze o partida de amor, in schimbul unei cesti cu apa calda.

Bunaciunea

Contrar teoriei, sa freci o bunesa este floare la ureche. Trebuie doar sa urmezi doi pasi extrem de usor de pus in aplicare: 1. sa-i spui ca-i proasta si 2. sa-i demonstrezi ca e proasta.

1. O femeie care arata bine este satula pana peste cap de aluziile si glumitele de agatat furate de pe internet de toti curtezanii, referitoare la aspectul ei fizic. Desigur ca se asteapta sa ii spui ca e inteligenta, dar probabil ca a mai auzit asta pe undeva, desi de cele mai multe ori nu intr-un mediu academic. Pentru mai mult mister asupra propriei persoane si capacitati intelectuale poti sa ii lasi de inteles ca nu e tocmai un mebru mensa, dar ai mare grija sa priceapa aluzia si sa nu cazi in extrema opusa si sa faci taranismul sa-i spui in fata ca are un procesor de 386. Fara prea multe indicii si povesti despre tine si copilaria ta fericita o vei face sa creada ca nu esti interesat de fizicul ei, situatie la care nu se astepta si va incerca sa-ti demonstreze ca este un personaj interesat de cultura si chiar a fost la teatru la un moment dat si a citit si o carte de coelho.

2. Acum vine partea mai greoaie, mai ales daca obisnuiesti sa-ti dai la maxim casetofonul de la masina cand asculti manele si singura “opera” de care iti amintesti e “puiul” studiata in ultimul tau an de scoala, recte in clasa a-V-a. Nu trebuie sa fii un intelectual rafinat, care citeste trei carti pe saptamana, desi ar reprezenta un avantaj, ci pur si simplu trebuie sa-i arati ca nu te intereseaza persoana ei, moment in care, neobisnuita cu refuzurile, va incerca sa compenseze prin toate celalalte calitati, adica doar una: aspectul. Succes.

Foto: sxc.hu

Concert de vis cu pogonari de cosmar

2009-09-06T06:23:00.001-07:00

Formidabil. Ieri am reusit sa-mi vad implinit un vis mai vechi, recte sa-i vad live pe cei de la Guano Apes, desi nu ma asteptam sa se intample fix in inima minunatei noastre capitale, sunt extrem de multumit de concert, dar nu si de organizarea evenimentului. Mai am de bifat inca un plan si ma pot considera un om implinit: o agentie de turism dedicata strict barbatilor. Reteta e simpla si, printre ingrediente se numara o mana de turisti de sex masculin, una sau mai multe bulgaroaice in cartierul rosu din amsterdam, o bataie intr-un bar londonez, un meci de fotbal in barcelona si lista poate continua in functie de doleantele clientilor.

Acum, cu o raguseala crunta, pot spune ca exista o categorie de copii frustrati, mai mult ca sigur din lipsa calitatilor fizice, care in incercarea disperata de a atrage atentia si, bineinteles incinsi de jumatate de pahar de bere, cumparata pe jetoane isi dau tricourile jos si se prind intr-un soi de hora haiduceasca, numita neinspirat pogo. Pe inventatorul “dificilului” dans eu, personal, l-as calca violent pe fata, procedura pe care as aplica-o cu acelasi entuziasm si pionierului in materie de magneti de frigider si “desteptului” care a venit cu ideea de bere pe jetoane. Halal organizare, stimabililor. Curat halal.

Acest gen de copii firavi, care copiaza de pe odc si apoi privesc impreuna emotionati pana la lacrimi filme precum “the notebook”, sau “laguna albastra”,simt probabil nevoia sa isi atinga piepturile si mascheaza gestul homosexual, in spatele unui act dur, care denota masculinitate si heterosexualitate.

Partea amuzanta incepe, abia dupa ce paharul de bere cumparat din alocatie, incepe sa se goleasca si echilibrul pustilor cu piepturile nedezvoltate devine din ce in ce mai greu de tinut si victima impactului cade fix duduia unui nene cu fizic de bataios, care din cauza dimensiunii, ne impiedica pe mai toti sa vedem ce se intampla pe scena. Fizica de baza spune simplu “cand asupra unui corp actionezi cu o forta, acesta va reactiona cu o forta egala si de sens contrar”.

Actiunea “barbarului” s-a materializat intr-o corectie aplicata parinteste dupa ceafa subiectului, care a cazut in urma impactului pe burta, unde a stationat cateva secunde, cu privirea tulbure si gura cascata, exact ca blana unui urs de pe podeaua unei cabane montane. O mana de fani ai trupei germane, total impotriva violentei fizice, tine sa-ti multumeasca, cu toate ca nu stiu daca ai observat ca pustiul costeliv parea sa nu aiba piept, ci doua cosuri cu par pe care daca pui un pansament cu rivanol probabil ca se retrag.

foto: unchiul fester

Despre inteligenta si non-inteligenti

2009-09-02T02:32:00.000-07:00

Parintii tai obisnuiau, pe vremea cand erai copil, sa te prezinte altor adulti cu apelative precum „cuminte”, „ascultator”, sau „agitat”, dar niciodata „inteligent”? In scoala generala stateai in prima banca, mutatie, ce coincide si cu primul sentiment de mandrie pentru parintii tai, care nu stiau tocmai adevaratele motive din spatele deciziei invatatoarei si, desi nu aveai nici note bune, nici o inteligenta nativa, erai laudat ca esti cel mai aproape de tabla neagra? Daca raspunsul tau la intrebarile de mai sus este afirmativ, atunci simt nevoia sa ti-o zic si eu, desi sunt oarecum constient ca tot nu o sa intelegi: esti prost pentru ca maica ta a copiat la testul de maternitate. Singurul bolovan care poate pierde o partida de sah, in fata unui careu de asi.

Intr-un scurt raid intr-o librarie din tara, unde cautam opera autobiografica a alinei plugaru, am vazut pe fuga o serie de titluri, care mi-au atras atentia si m-au facut sa ma gandesc ca nu mai exista pe planeta prosti si ca fiecare individ, chiar daca nu are un coeficient de inteligenta ridicat, este chipurile destept in felul lui. „Inteligenta emotionala/sentimentala”, „inteligenta sociala”, sau „inteligenta erotica” sunt o serie de sintagme concepute probabil de psihologi, pentru a convinge subiectii asezati pret de 50 de minute pe canapeaua din cabinet, ca nu sunt prosti.

Nu vreau sa dezvolt fiecare aspect din spatele inteligentei „artificiale”, pentru ca nu mi-am propus sa ma pun la mintea prostilor, ca o au odihnita si nici sa le distrug increderea in propriile forte, dar pentru cei care nu se regasesc in nicio categorie de mai sus, propun eu inca cateva: inteligenta porno, inteligenta muzicala cu influente turcesti si inteligenta bahica pentru doctoranzii in filosofia de butoi. Astept propuneri, poate reusim sa contribuim la faurirea unei lumi mai bune fara oameni complexati sau non-inteligenti si, dintr-o ambitie prosteasca si cu mult ajutor nu ar mai ajunge sa conduca state si puteri mondiale.

Foto: Photobucket

Crab for crabs*

2009-08-29T06:50:00.000-07:00

No hai, ca isi lua talpasita si diva pop cu tot cu alai. Duca-se toti la bulgari, la all inclusive. Nu am de gand sa scriu despre calitatea spectacolului sau vocea “fetei materialiste”, trecute bine de a doua tinerete, desi trebuie totusi sa o felicitam, ca popor, in ciuda micului “incident”, in care a semnalat rasismul din europa de est, ca a salutat capitala romaniei si nu pe cea a ungariei, cum fac cei mai multi “mega-starzi”, pe scenele din tara. Pe mine ma intriga, in schimb, cu totul si cu totul altceva: suita divei pop si atitudinea lor fata de minunatul nostru popor ospitalier.

Citeam mai deunazi la gazeta cum ca un nene bucatar, care gateste fix pentru diva a reusit, probabil sa faca cea mai neinspirata propunere indecenta. Cum asa? Ei bine, i-a propus unei romance, in schimbul unei portii de sex fierbinte, o portie de homar. Excluzand faptul ca pe vremea cand stimabilul bucatar umplea de flegme hamburgerii dintr-un fast-food dezertat si amplasat intr-un stat american, ca carolina de sud (cacofonie voita, asadar licenta poetica), respectiva, probabil ca isi tocea coatele pe bancile facultatii; cu o portie de crustacee, amice, nu se pot lua nici latei de pe stefan furtuna, ci doar o sticla goala de gambrinus peste coiful de bucatar.

PS: Si apropo de rasism, ce era cu cioroiul ala care fuma iarba la radisson?

Foto: sxc

* Un fel de: crustaceu pentru paduchi lati

Manipularea la femei

2009-08-26T11:24:00.000-07:00

Stiu, e pleonasm, dar trebuia sa atraga titlul. Barbatii nu manipuleaza, prin definitie, doar au impresia asta. Ei sunt, fie sexi, fie amuzanti, fie cu pula mare, fie cu o putere de convingere iesita din comun, fie bogati, fie au toate “calitatile” in acelasi timp. Si, fiecare, prin oricare dintre calitati a inregistrat unul, sau mai multe succese pe plan sentimental, vertical, orizontal, sau toate trei, moment care coincide fix cu dezvoltarea laturii narcisiste. Acum incepe competitia cu alti masculi: case, masini, puli, etc. Totul e in mintea noastra.

Mi-a fost scris in stele sa dau azi o fuga pe la o alta corporatie, unde am asistat, alaturi de un alt mascul, angajat acolo, la o sedinta in care erau numai femei. Fiind singurul “intrus” si, in interes de serviciu, numai la subiectele de pe ordinea de zi, nu mi-a stat mintea.
Am remarcat, insa, alte aspecte, care m-au facut sa analizez mai mult situatia mea. Oare sunt si eu manipulat? Si daca da, cum? Dar ce se intamplase?

Bun…dupa cateva minute de sedinta se trezeste o cucoana, care intreaba, aparent retoric “nu e cam frig aici?”, moment in care corporatisul, cu cravata de culoarea prazului, falfaind in bataia aerului conditionat, se ridica si opreste aparatul. Sedinta a continuat in aceeasi maniera, cu dinti aratati cordiali si glumite manageriale, scurt timp dupa care, sufocat fiind de caldura, la propriu si la figurat, am aruncat si eu o vorba, chipurile retorica: “Fereastra aia e blocata, sau e doar de forma si nu se poate deschide?” Am primit scurt replica de la acelasi corporatist cu camasa mov. “Se poate deschide, dar e foarte multa galagie afara”.

Foto: sxc

Unica declaratie de dragoste

2009-08-23T06:43:00.001-07:00

Credeam ca avem o relatie speciala cand iti simteam buzele reci, care le racoreau vara pe ale mele. O amorteala imi invaluia tot corpul, imi imuia genunchii si ma balbaiam zgomotos si jenant, in prezenta ta. Numai tu imi deschizi ochii si imi arati alte lumi, cu oameni sinceri si zambitori si ma protejezi de crudul adevar. Cand te tineam de gat si te dezbracam in public, lasand la o parte eticheta si te sorbeam hulpav nu numai din priviri. Iti amintesti? Dimineata cand ma trezeam obosit si buimac si nu mai vroiam sa aud niciodata de tine imi faceai, goala, cu ochiul, dar te respingeam barbar. Ma vei ierta pentru asta vreodata? Esti oaza mea de liniste, cubul meu de gheata in toriditatea verii arzatoare si caldura mea sufleteasca si fizica din iernile geroase. Mirosul tau ma bantuie si sunt gelos cand il simt la alti barbati, pentru ca te vreau doar pentru mine. Imi dai aripi si curaj, dar nimeni nu intelege asta si sunt respins.

PS: Alcoolul dauneaza grav sanatatii fizice si mintale, dupa cum bine se poate vedea.

Consoarta pitipoancei: cocalarul

2009-08-23T06:08:00.001-07:00

Origini:

Etimologic, cuvantul cocalar vine din tiganescul “kokalo”, care inseamna “os” si desemneaza acea persoana, care aduna oasele animalelor moarte pentru confectionarea diverselor brizbrizuri. Ulterior, a fost extins la persoanele care mananca gaini sau alte pasari moarte pe cale naturala, (personal, vi le recomand pe cele cu gripa aviara, moarte de inima rea) pana s-a ajuns la forma actuala, care desemneaza un animal social de ultima speta, recte concubinul printesei nambar uan.

Copliaria devoratorului de seminte “de floare” si jocuri de societate, precum barbut si “rishk” nu a fost tocmai una fericita, din pricina lipsei de masinute, surprize turbo, bonibon si alte e-uri care indulcesc primii ani ai vietii. Printre momentele de glorie din scoala primara se numara sfarsitul anului, cand, imbracat cu pantaloni la dunga, camasa cu dantela si pantofi cu ciucurei, incanta inimile audientei cu vocea de aur. Adolescenta acestuia este sinonima cu inradacinarea simptomelor de cocalar, prin complexele de inferioritate resimtite de fiecare data, probabil la dusurile din tabara sau cantonament.

Caracteristici si manifestari

Nevoia de compensare devine din ce in ce mai acuta si cele mai potrivite mijloace de exprimare sunt masinile mari, casele uriase, sau pentru cocalarii de clasa inferioara, pozele cu bani, sau masinile altor cocalari.
Desi nu traieste in padure, se poarta ca in codru, iar cele mai frecvente locuri in care dai de el sunt gratarele, unde joaca o tabla si bea un gambrinus la pet, recipient pe care evident ca nu il pune la gunoi. “Da’ce ba eu sunt emologist din ala?”, mai spune iritat, in timp ce se scarpina sub burta umflata de bere.

Desi are un nume simplu ca mugurel, sau corneliu, ii place sa se prezinte “gianni, cu igrec” si sa adauge, “dar prietenii imi zic valorosu’ ”.

Chiar si vestimentar incearca sa atraga atentia prin tricouri, de regula inchise, cu un dragon auriu de cele mai multe ori, dar intotdeauna mulate pe burta care in mintea lui nu se vede, pentru ca lantul gros de haur distrage atentia.

Cocalarul de birou, in schimb este cel mai frustrat cocalar, pentru ca este neinteles si nu il mai baga nimeni in seama de cand a cerut imprumut o hartie de 5 milioane si defila mandru prin companie si se umfla in pene ca nu avea nimeni sa-i schimbe in bancnote de un milion. Gest pe care, de altfel il repeta saptamanal, doar asa “sa bage dusmanii in boale”.

Explicatie foto: Dupa fizionomie, “latifundiarul” din imagine lucreaza in constructii si, se pare ca este platit cu 7 milioane pentru serviciile prestate, lucru care nu ii aduce tocmai o bila alba la capitolul popularitate in caminul cultural de langa sat, ba mai mult, ifosele lui de “valoros” fac ca toti sa il trateze cu spatele. Chiar si cainele din imagine ii arata curu’.

Foto: cocalari.com

Transformarea pitipoancei

2009-08-19T09:19:00.000-07:00

Psihologia pitipoancei – femeia pitipoanca

Tulburarile de personalitate si procesul de transformare psihica in pitipoanca debuteaza la o serie de subiecti de sex feminin inca de la varste fragede. Behavioristic, acestea nu se scobesc in nas ca restul subiectilor de varste mici, ci probeaza pantofii mamei, fardurile, rujul si se piaptana excesiv privindu-se in oglinda roz.

Majoritatea parintilor cad in plasa si mrejele micutei lor printese si pe motiv ca e “rasfatata” ii cumpara jucarii mai mari si mai frumoase ca cele ale copiilor din bloc, cu care nu se joaca de-a mama si de-a tata, ci de-a iri si monica. Dragi parinti, daca nu vreti ca printesa voastra de acum sa se transforme in printesa nambar uan a unui plescar, cu lant de aur si ceafa groasa este timpul sa luati masuri si, cand observati una din caracteristicile de mai sus, actionati si aplicati o corectie parinteasca.

Dar, daca tulburarile de personalitate se accentueaza pe masura ce creste si incepe sa imprumute din bijuteriile parintilor, pe care si le pune pe toate in aceeasi zi, sa asculte pe ascuns manele, sa fumeze paie si sa raspunda obraznic ca nu-i trebuie scoala “ca uite cum se descurca sanziana buruiana, cu scoala vietii”, atunci e timpul pentru o corectie mai putin parinteasca. Si cum bataia nu da roade, ca doar e rupta din rai exista mai multe variante.

Una dintre ele, preferata mea, se numeste poetic arest la domiciliu si, dupa cum spune si numele, consta in rasul subiectului in cap si schimbarea garderobei cu haine negre si largi. Garantat nu va incerca sa evadeze. Pe masura ce timpul trece sansele ca ea sa mai treaca observata si sa faca cariera scad semnificativ si, vremurile noi cer masuri disperate.

Atins acest prag psihologic pitipoanca devine din ce in ce mai galagioasa, mai vulgara si mai instabila emotional, moment de slabiciune, de care poate profita orice mascul mai rasarit. Ce-i mai trist decat o pitipoanca instabila emotional? O pitipoanca batrana, care daca nu si-a gasit sponsorul, care sa-i vulcanizeze figura spoita peste masura si s-o transforme in pisipoanca ( femeie maritata, dar usoara, care se pisiceste cand vorbeste) isi ineaca amarul, intai in cocktailuri colorate si apoi in tarie ordinara.

Paralela "animalica"

Pitipoanca este un animal multicolor, salbatic si teritorial, dar, totodata, plapand, usor de domesticit si de crescut in gospodarie. Inmultirea se face similar altor animale bipede, de pilda, haita corporatista, doar ca ritualul dinaintea reproducerii este diferit de cel intalnit la alte clase de animale. In regnul corporate e simplu, omega este aplecat discret si impins in cur colegial, de sefi, fix cat sa fie cocosat de munca, dupa program.

La animnalutele cu blana, de cele mai multe ori galbena, masculul trebuie sa raga cat mai puternic, sa aduca de mancare pitipoancei mama, care pe timpul zilei nu paraseste cuibul, decat pentru o scurta perioada de timp, in care cauta brizbrizuri stralucitoare, pentru care are o puternica atractie. Caracteristica intalnita si la stancute.

Asadar, dragi parinti, luati masuri din timp, scapati-va copilele de chin, pe voi de “oportunitatea” de a dansa pe muzica live a lui guta, fix la nunta ei si, mai ales pe noi, care nu avem nicio vina. Va multumesc anticipat.

Foto: pitzipoanca.org

“Cine n-are batrani sa isi cumpere”…

2009-08-16T09:14:00.000-07:00

… zicea, oarecum antreprenorial, o vorba mioritica plina de adevar, cel putin inainte de picajul economiei mondiale. Mai este oare acum, in plina criza, rentabila “achizitia”? Si, daca da, care este “pretul”? Ei bine, din doua motive inclin sa cred ca este unul mult prea mare:

1. Secera si ciocanele

Mirosul puternic de spital nu te mai poate atinge. Nu iti mai poate patrunde la fel de infiorator, printre firele de par negre, gri si albe ce ies neglijent din nari, ca sa mai poti simti, apoi, pe buze gustul amar al lacrimilor varsate in pruncie, la primul vaccin. Acum, fata rusinata si obosita iti este acoperita cu un prosop folosit, rupt si portocaliu, prin care te arde lumina arzatoare a camerelor de filmat si, parca, simti privirile arzatoare din spatele micilor ecrane cum varsa lacrimi de veselie.

“De ce v-ati intodus doua ciocane in rect?”, loveste o intrebare aparent inocenta.
“Pai, daca stiam ca reusesc sa sparg samburii cireselor din compot, mai bagam inca pe atat”, spui nevinovat, ca sa iti sustii cauza.

Transpiri. Iti trec prin minte toate momentele tale de “glorie”, cand ai educat si ai rapus cavalereste tanara generatie din mijloacele de transport in comun, care aveau nerusinarea sa nu iti cedeze locul. Oricum nu stateai, era mult prea dureros, ca doar erai despicat in cur. Doar obisnuiai sa-ti ascunzi excesele de scatofilie in spatele hemoroizilor si a gutei, care te facea, chipurile, sa mergi greu. Era de la ciorapul roz de fapt.

2. Cainele moare de drum lung si… baba de placere

Genunchii imbatraniti si slabiti se freaca violent de asfaltul murdar si rece al ogradei propriei copile, plecate la munca in strainatate, unde isi freaca proprii genunchi, si la cules de capsuni, si in primul desis de pe langa centura, incurajata de noul sot, care inca nu are un loc de munca.

Tot ce ti-a ramas in tara este un sot emasculat, care te mangaie violent chiar si cand nu bea si un caine in calduri pe care il sufoca lantul strans puternic in jurul gatului si ancorat langa cotetul murdar, de fiecare data cand te apleci goala, lasciv sa te patrunda adanc cel mai bun prieten necuvantator al omului.

Tot ce pot sa zic este slava cerului ca nu era o familie instarita, cu cal, sau macar un magarus, ca cine stie cum, la primul stranut nastea prematur un manz, fix in mijloacele de transport in comun.

PS:

1. Acest “text” are la baza doua cazuri adevarate, petrecute in romania, in ultimele luni si, nu are ca scop, catalogarea unei intregi generatii, pe sistemul “tineretul din ziua de azi”, pentru ca sunt constinet ca “orice padure are uscaturile ei”.

2. Mai circula, pe net, un clip cu un domn in varsta, modest, vorbind din punct de vedere intelectual, muzical, vestimentar, etc. Fara sonor, din videoclip, cetateanul pare un om de altfel respectabil, care isi plimba nepotii in parc si, ca vecin, nu regreti a doua zi ca i-ai dat buna ziua. Nu dau link, pentru ca nu merita, dar daca va roade curiozitatea in asa hal puteti introduce pe site-ul youtube sintagma “paulica de la roman - smechere”.

Minte bolnavicioasa in carcasa nesanatoasa

2009-08-13T11:17:00.001-07:00

O raza de lumina penetreaza violent spatiul stramt dintre jaluzelele care, sub lina adiere a vantului de vara, se lovesc de perete si produc un sunet bland si totodata suparator pentru somnul de frumusete. Gura uscata, migrenele intepatoare, sticla de schnapps goala si o erectie sanatoasa, imi indica faptul ca este putin trecut de ora pranzului.
La fel de violent si tot prin fereastra deschisa larg se strecoara si un miros puternic de hoit, care dupa concentratie ma duce cu gandul la o sinucidere in masa. Dar, inainte sa inchid fereastra ma trezesc, in plin proces de elucidare a misterului, mai ceva ca fanii televiziunii poporului, sa pun intrebari vecinei de jos, care tragea lacom dintr-o tigara.

Mamaie, mai latra bobita?
Ce ai patit mamaie? Bobita a murit de doua saptamani. Cum sa mai latre? E asa de frumos in fotoliul lui, zici ca doarme, saracutul.

Am despicat micul eveniment tot drumul spre cocioc, unde aveam de gand sa demarez “operatiunea monstrul”, sa trag somnul la mal si sa pun in aplicare si sfatul medicului de familie, recte mai mult sport. Dar, sa-mi cada trestia din mana cand am zarit ceea ce parea de la distanta un specialist in costum de protectie, care izoleaza un dezastru ecologic. Bun, imi zic, nu mai trebuie sa pescuiesc, culeg cativa pesti mai mari de la mal si o tai la prima terasa, ca sa sarbatoresc si sa ma laud cu captura la alti pescari. Dar, pe masura ce inaintam timid spre lac se putea vedea mai bine ca este un pescar cu un costum din cauciuc si un soi de plasa impotriva tantarilor pe cap, echipament care cred ca l-ar face invidios chiar si pe celebrul tibanu.

Fir intins mestere. Ai prins ceva, il intreb eu pe un ton pescaresc superior
Am prins carasul cu buze calde, raspunde el vulgar.
Vant din pupa atunci, i-am replicat acid inainte sa-l imping in apa

M-am indepartat si, sub greutatea unei flegme imbibate bine in schnappsul de noaptea trecuta, trase vindicativ in lac, cresteau sub ochii mei, plini de mandrie, cercuri concentrice pe suprafata lucioasa a lacului. Are balta peste, dar asta ii sperie sigur pe toti si nu se mai prinde nimic vreo trei zile, asa ca am dat pescuitul pe vanatoare, alt sport nobil. Combinat cu rafinamentul unui pahar de vin alb, vanatoarea de terase incepuse sa prinda contur.

Mic ghid pentru turistii romani

2009-08-12T03:29:00.000-07:00

Spre deosebire de stramosii din alte perioade de referinta din istorie, in care bravii valahi se inchideau in propriul lor univers, plin cu orgii si betii crunte, in asteptarea invadatorilor de toate natiile si religiile, bun pretext sa otraveasca fantanile si sa lase femeile in urma, ca apoi sa se ascunda in padure, romanul de azi este un “invadator” veritabil, nelasand vreun colt al micutei planete albastre neexplorat.

In randul subiectilor de origine romana aflati in strainatate la munca se intalnesc, adesea, complexe de inferioritate, iar prin revenirea pe pamantul natal si dezinhibarea emotiilor puternice intampinate, ia nastere o forma usoara de paranoia manifestata prin aparitia dusmanilor, care ii vor raul, banii si printesa nambar uan.

Turistul roman are, insa, o personalitate complexa si gesturi, care intrec pana si imaginatia unchiului fester.

Acest ghid, contine o serie de “do not-uri”, observate de unchiul fester la turistii romani in timpul concediilor de odihna, dar si in deplasarile sponsorizate de corporatie.

1. nu va mirositi la subrat pe strada. Gestul spune tot si nu mai este nevoie de vreo completare verbala de tipul, “vai nelu in ce hal put, am ‘talpuit’ ceva azi”.

2. nu va plangeti prin toate speluncile romanilor, care lucreaza in strainatate, de bataile conjugale si leziunile in amor provocate de consoarta lasata acasa in tara. Intentia acestuia nu este sa va ceara de nevasta dupa prima partida de sex, nici sa tina in puf si pe la shopping cu banii adunati din lacrimile si sudoarea fruntii late, cutate de casca de muncitor. De cele mai multe ori il asteapta in tara jumatatea, pe care, de fiecare data cand vine acasa beat o lezeaza in amor, dupa ce o lezeaza si fizic.

3. pentru ghirtoiul cu tricou pe care scrie cu argintiu d&g (dica si goian, pentru neavizati). Nu-l mai striga pe florica, care se afla pe cealalta parte a strazii si mai ales, nu-ti striga in plina strada intentiile tale sexuale, care o implica si pe mama subiectului florica.

4. daca intamplarea face sa nimeresti la o manifestare social-culturala si de masa, nu face taranismul sa cumperi doar un pahar de bere pentru tine, din care sa soarba cate o gura si nevasta si cei doi copii. Luati cate o inghititura, ca restul lichidului din recipient are acelasi gust. Sunt sanse mici sa citesti randurile astea, dar simt nevoia sa ti-o spun: nu sunt impotriva consumului de alcool de la varste fragede, dar, daca tot iti incurajezi plozii de 7-8 ani sa bea bere, macar nu te zgarci si pune-i in cap. E cea mai ieftina distractie pentru doi parinti responsabili.

5. nu va mai pozati cu toate tablourile si sculpturile din muzee, in speranta ca cei care va vor viziona profilul de hi5, vor crede ca sunteti un intelectual cu gusturi mai rafinate ca restul plebei, care se fotografiaza langa masini luxoase.

Concluzie:
Nu fiti complexati sa vorbiti intre voi in limba romana si nu mai fotografiati posterioarele femeilor, sau daca tot o faceti, macar urcati-le pe net

Limba noastra-i o comoara cu accent de italiana

2009-08-02T06:05:00.000-07:00

Un miros viu, ca de creion proaspat ascutit, lepadat parca de un strat de piele morbid si bolnavicios isi face loc printre norii albastri de fum, care plutesc melodios indrumati, aparent de sunetele armonioase din perioada interbelica, ce cuprind intreaga incapere, scaldata de o singura raza de soare, ce reuseste sa patrunda printr-o fanta dintre draperiile groase si negre, care invelesc fereastra, ca pe oglinda din casa unui mort.

Linistea care domina atmosfera era sparta, placut insa auzului, de zgomotul produs de linguritele ce atingeau fin buzele cestilor de cafea sau ceai si de pasii repezi sau greoi la apasarea lemnului scorojit al podelei. Un local sic si ferit, din inima capitalei zbuciumate, unde poti sa bei in liniste o bere pe stomacul gol.

Cel putin asa credeam eu pana cand am auzit o duduie care se chinuia sa comande o apa minerala si o cafea, intr-o pasareasca italo-romana, de invidiat chiar si de ramona badescu. Am asistat in liniste la spectacolul lamentabil si, cand mi-am dat seama ca dupa cea de-a patra bere administrata pe stomacul gol, in scurt timp imi poate veni inapoi investitia in micul dejun al campionilor mi-am zis ca este timpul s-o tratez.

I-am zis scurt: auzi fa, daca iti dau 50 de euro te joci cu cariciul meu pe buze, pana imi dai si mie din herpesul ala? A ezitat trei secunde, dupa care a inceput intr-o veritabila romana, cu un usor accent moldav, sa tune si sa fulgere despre tot arborele meu genealogic si, din cuvinte ca roman si sarac nu m-a scos, pana nu m-au bruscat afara din local niste baunsari. Pe sistemul “limba noastr-i o comoara/ in adancuri infundata” apelati cu incredere la unchiul fester ca va scapa de ticurile verbale indiferent de accent sau de nivelul de cunostere al limbii respective.

Angajatul fata cu recesiunea

2009-07-31T10:02:00.000-07:00

“Famelie mare, remuneratie mica, dupa buget”. Si cum bugetele sunt reduse din ce in ce mai mult, tot conasul Caragiale ar fii accentuat: curat criza, neicusorule. Bate vantul in buzunarele resurselor umane, tot mai istovite, pe zi ce trece, dar care se lupta in continuare sa reziste presiunii de la birou, cu gandul la minunatul sejur pe litoralul romanesc, la un hotel de o stea dintr-o statiune tinereasca, pe plaja careia isi va gadila auzul fin, cu slagarele radio vacanta.

Dar mai exista o categorie de angajati, care se gasesc in toate birourile din tara si aleg sa se refugieze intr-o lume opulenta, neatinsa de criza, inconjurati de sticle de alcool si zambete veritabile pe fete obosite si inrosite de cresterea tensiunii arteraiale. Si, din ce in ce mai des, bantuie luati, sau mahmuri organizatiile, mai ceva ca stafia comunisimului europa, ceea ce ma face sa ridic paharul si sa strig cu voiosie: “tovarasi de pahar, din toate tarile, uniti-va”.

Pentru acest demers de exprimare a unicitatii fiecarui dipsoman, in functie de licoarea bahica pe care o da pe gat, fie cu burta plina, fie pe stomacul gol, am realizat si un mic sondaj (daca vezi dublu, vezi in stanga paginii, prima imagine).

Pentru realizarea acestui urias experiment stiintific, care are ca scop descifrarea secretelor din spatele personalitatilor dipsomanilor, in functie de spirtul in care isi ineaca amarul nu s-a alocat bugetul pentru cercetare si material didactic, cerut de echipa de oameni de stiinta din care fac parte, asadar ar putea exista o marja de eroare de +/- 1.

Sprit de vara

Preferata de 25% dintre votanti, bautura pe baza de struguri, indoita, dupa gust sau buzunar cu apa minerala ori sifon, denota un oarecare rafinament in mintea unor neinitiati care, in cautarea buchetului, miros dopul de plastic al pet-urilor de doi litri. “Spritarii”, cum se alinta intre ei, dupa ce li se inroseste nasul sau varful urechilor si se stropesc intre ei cu sifon, de care nu mai au nevoie, pentru ca ultimele cinci sticle de vin nu se indoaie niciodata cu apa, ca sa nu rugineasca instalatia, sunt singura categorie de angajati care, dupa ce trag la masea canta.

Incep cu ritmuri vesele, muzica populara, hore si termina ultima picatura de vin din sticla, pe care se ofera cu generozitate, tipete si uneori amenintari, sa o dea la restul comesenilor, in semn de respect si tovarasie, cu ragete de tristete, doine si alte slagare de jale.

Cei mai slabi de inger, care fac parte dintr-un asemenea anturaj si fac excese, sunt predispusi sa planga ca o fetita ramasa fara papusa preferata. Rosu, alb, sau rose un pahar de vin pe zi este un bun medicament impotriva complicatiilor cardio-vasculare, cu prescriptia medicului de familie, iar restul medicamentatiei lichide este luata cu apa minerala preventiv, cu rol multiplu: vitaminizarea corpului si imbunatatirea erectiei.

Bautorii de sprit au sanse mici sa devina violenti pe baza excesului de alcool preferat si, abia treziti din somn dupa o betie crancena nici nu iti dai seama ca sunt beti si mahmuri in acelasi timp, atat sunt de veseli.

Bere rece

Bautorii de bere se recunosc cu usurinta dupa fizionomia atletica, aflata in contradictie cu burta rotunda, ca de gravide, pupilele marite si un miros de butoi, adesea in combinatie cu cel de mici la gratar, nu la fel de puternic insa ca cel de tuica, dar usor de simtit chiar si de narile virgine ale abstinetilor in domeniu. Blonda, bruneta, roscata, indiferent de “pigmenti” si recipient, se utilizeaza goala, fara sare, scrum, sirop de fructe, conservanti, sau lamaie.

Reteta e simpla: dorjdie de bere, apa, malt si hamei, care de cele mai multe ori reprezinta si reteta unui scandal, ca nu putine au fost cazurile, cand sticla de bere plina, goala sau cu gatul spart de coltul mesei a fost cea mai buna arma de aparare sau de atac, nu conteaza, atata timp cat ai fost de aceeasi parte a sticlei. Considerata aliment si, totodata medicament miracolos in buna functionalitate a rinichilor, totusi panaceul administrat in exces are ca prim efect secundar mirgene, insuportabile fara pastilele de cap de a doua zi.

Berea, de altfel si preferata mea, se foloseste mai nou, ca ultima fita, in buricul burgheziei de la costa marii negre, chipurile pe post de ulei, care sa stimuleze procesul de bronzare, dar eu inclin sa cred ca principalul scop este atragerea masculilor, ce adulmeca posesoarele parfumului de la o posta. Probabil, in cautarea unui partener de o seara, incearca sa ascunda si mirosul de naftalina imbibat in piele, de la batranul sponsor, a carui stare de sanatate este in contradictie cu razele soarelui si consumul de bere.

Singurul mic inconvenient la care pot sa ma gandesc acum este gradul ridicat de “lipiciozitate” gratie (nu din cauza) caruia am fost nevoit sa schimb mai multe tastaturi. Probabil ca cei 33% de respondenti la poll-ul unchiul fester au intampinat aceeasi problema.

Votca

Am ajuns deja la un nivel superior, la care se afla doar 8% dintre participantii la studiu, dar la care, daca vrei macar sa visezi trebuie sa ai un CV cu o experienta de cel putin cinci ani in drojdeala sau betii cu sprituri de vara. Bautorii de votca simpla, cel putin pe timpul acestei veri, fie lucreaza in imobiliare, fie in industria auto, adica fix unde a lovit criza cel mai puternic. Salariati, care, de altfel vin puternic din urma sa umple randurile unor profesori, care mai trag o cinzeaca inainte de cursul de la ora 8:00.

Vinul si berea reprezinta modalitati de socializare, chiar daca se depaseste cu mult numarul de halbe sau pahare cu picior, nu poti sa spui unui coleg de birou ca vorbim la o cinzeaca, dupa program, ca am ceva de terminat acum. Aici nu e munca in echipa, esti pe cont propriu, probabil unul dintre motivele pentru care votca trece la prima vedere drept apa plata, iar combinata cu un strop de suc de rosii nu te simt nici vamesii, cu patru picioare si cu pedigree. Ce ne da de gol in schimb este excesul si lipsa de coordonare, dar, cu putin echilibru si un norisor de cafea in cana cu votca, poti da vina pe o noapte alba. Bautorul de votca, desi nu crede, este cel mai usor de recunoscut, pentru ca este singurul dipsoman, care la primele ore ale diminetii, sta in tricou, iarna la terasa, cu un pahar mic in fata, plin cu lichid leit apei plate.

Whiskey & red bull
Ei sunt motivul pentru care exista baunsari la intrarea in cluburi si triaza consumatorii in functie de tinuta si aspect, criteriu care nu se rasfrange neaprat la capitolul lungimii notei de plata. Dar acestia sunt, in unele locuri favorizati. Sunt mai simplu de recunoscut ca bautorii de votca si pot fi recunoscuti dupa lanul gros, din aur, scos peste tricoul mulat, de cele mai multe ori, negru sau alb, dar intotdeauna cu “scris” auriu.

Genul de berbeci care prind aripi, dupa “cocktail” si cer dedicatii pentru printesa nambar uan si la concerte de jazz. La birou, dupa multe insistente insa, si-a pus casti, de sub care inca se aud, in surdina, acorduri muzicale cu influente turcesti si arabesti, peste care rage o voce in limba romana, cu accest tiganesc.

Apa plata
Genul de angajat, care fie este de sex feminin, fie are bani de psiholog. Mai exista posibilitatea, daca nu este vreun soi de sef mai mic, sau mai mare, care nu vrea sa isi dea arama pe fata in fata subalternilor, sa fie un angajat, care are ca sarcina de serviciu sa stea treaz si sa toarne toti “betivanii” corporatiei. Oricum nu este de incredere si nu merita sa il imprumutati cu bani. Si, pe masura ca criza se va adanci, are cele mai multe sanse ca, dat afara, sa vina ca americanii cu o arma de foc si sa isi faca dreptate.

Echipa de oameni de stiinta, din care intamplator fac parte, mai asteapta voturi sau alte sugestii la sondaj.

Fantezii de vacanta: alb pe negru

2009-07-29T10:02:00.000-07:00

Decizii, decizii. Grea viata corporatista, cand te strange cravata de gat din ce in ce mai tare si parca nu lasa sa ti se oxigeneze creierul, adapostit intr-o sfecla cheala si arsa de soare, care nu scapa de migrene nici dupa un pumn de pastile de toate culorile. Cum nu mai am concediu, pe motiv ca l-am consumat dupa ziua mea, ca mi s-a parut la timpul respectiv, ca daca ma imbat cu toti cunoscutii mei si nu numai, o sa imbatranesc mai frumos, ma vad acum nevoit sa lucrez la brand si pe timpul verii.

Ca tot sunt platit in bumbac si percep preturi de dumping. Cu privirea in bombeul gumarilor aflati in contrast flagrant cu uniforma corporate – politia modei poate sa-mi suga sireturile, acum gri – ma trasneste o sclipire, de mi-a pus dureros procesorul in miscare, in asa hal incat simteam cum se invart rotitele. Nu era de la proces in sine, era de la mahmureala si soarele arzator al dupa-amiezii sufocante. Mi-am amintit atunci ca prin ceata de o betie cu niste stagiare de la medicina si multumite, probabil de orgasmul intelectual generat de conversatiile noastre filosofice m-au rezolvat si de data asta. Oficial, unchiul fester e in concediu medical.

Mai ales ca ma luasera la ochi ca obisnuiam in ultima vreme sa apar la munca mult dupa ora pranzului si din concediu medical nu poti sa fii concediat. In your face, le-am zis in gand. Dupa ce am esuat lamentabil in arta culinara si olarit, ca de, trebuia sa ma regasesc si sa imi umplu timpul, a aparut plictiseala.
Si cum nu aveam cu cine sa ciocnesc un pahar de sprit de vara si ma plictiseam teribil, m-am gandit sa aduc o pata de culoare garsonierei unchiului fester. Zis si facut.

Am sunat doi zugravi si ne-am pus pe treaba. Dupa cateva peturi de vin alb si dupa ce ne-am plictisit sa ne masuram cariciurile cu polobocul ne-am gandit sa aruncam un sac de var pe toboganul ghenei de gunoi in timp ce femeia de serviciu, inchisa la ten, de fel, isi schimba uniforma “corporate” in hainele de strada. Zis si facut. In cel mai scurt timp, la usa garsonierei unchiului fester erau doi ochi negri si tristi, in care se puteau citi cu usurinta cele mai colorate injuraturi, ascunsi in spatele unei fete, parca de faina, pe buzele careia nu putei citi nimic, ci doar auzeai: “ ’ra-ti ai dracu’ de romani” . Noi radeam.

La scurt timp a ras si ea. De ieri suntem amici, ne bem impreuna cafeaua dimineata si planuim cum sa inchidem in ghena vecinii enervanti. Presimt ca o sa-mi prelugesc concediul medical si, dupa ce zugravesc, o sa ma duc la tratament in viena, ca prezidentul.

Utopie profesionala: evadare din infernul corporatist

2009-07-28T10:02:00.001-07:00

Cand sefa departamentului de resurse umane din minunata corporatie in care lucrezi face o demonstratie pe viu ingrijitoarelor - sub privirile admirative ale boss-ului mare si sub ochii incercanati ai resurselor umane obosite si stoarse de puteri - un soi de mentoring despre cum se spala masina mainii care ne hraneste cu generozitate pe toti, atunci este un semn clar ca este timpul sa te freci cu mainile lor pe unde apuci si sa te reprofilezi. Chiar azi citeam despre un studiu, pe pagina de web a unui site de recrutare si una dintre concluziile partiale era ca 20% dintre respondenti ar vrea sa lucreze in alt domeniu. La fix, imi zic, pe sistemul spiritului de turma, gratie caruia mi-am inceput cariera de spritar la panciu, ma reorientez profesional. Dar ce as putea sa fac? Am inceput cu ce as vrea sa fac si am terminat trist lista de profesii cu ce stiu sa fac:

Fotograf
La o publicatie pentru adulti, de exemplu. Cu cat mai explicita cu atat mai bine. Pe vremea cand eram holtei urmaream cu mare interes, dar pe ascuns, revista bordel, ca la arici pogonici aveam abonament. Acum i-au luat locul o serie de glosareli, cu vedete si alte prezentatoare ale rubricii meteo, care isi servesc cafeaua in dorobanti. Ma intreb eu in mintea mea bolnava, cum e sa o arzi zilnic in dorobanti la o cafea si un cocktail, dar sa nu stii sa ajungi acolo? Raspunsul l-am aflat cand era sa ma calce un berbec cu un bolid pe trecerea de pietoni si i-am spart luneta cu un caroi si s-a speriat o fatuca ce statea aplecata spre scaunul soferului, de unde, probabil, se holba la pantofii cu ciucurei ai moftangiului. Ce stiu eu? Apoi mi-am dat seama ca e munca grea. Sa suporti zilnic, cu dureri de cap aferente si mahmureli mirobolante, pretentiile unui cap galben (a se citi blonda) fara sa ii pocnesti un trepied peste ficati? Camera te iubeste, trepiedul are, insa ceva cu tine.

Telefonist
- Doamna, ati auzit vreodata pe cineva care vomita la telefon?
- Nu
-Vreti?
- Ahhh. Nu cred. Nu!
- Atunci asteptati o secunda sa imi fac o gargara cu zeama de varza.
Deci clar nu e de unchiul fester.

As vrea sa ma angajez ca tester de bauturi spirtoase. Oare exista? Unde imi trimit CV-ul?

PS: “Astept oferte si remuneratii”

La mala mahmurelaćion

2009-07-27T10:26:00.001-07:00

O flegma opulenta, care putea sa faciliteze cresterea unei intregi colonii de muste betive, aproape ca se infige in asfaltul gaunos in care se afunda si trecatorii transpirati, din drumul meu spre corporatie, treziti, desigur, cu cel putin sase ore inaintea mea, semn ca procesul de gandire si rememorare a noptii trecute a demarat in creierul meu topit de soare si inca influentat de licori bahice. De obieci nu ma strofoc. E prea mare efortul intelectual, ca tot aflu a doua zi de la batranele de pe scara blocului cu exactitate, cand am venit acasa, cu cine, cat am baut si ce s-a intamplat dupa, mai ales ca sunt cu geana pe mine, de cand au aflat cine a tot aruncat pesti morti in putul liftului vreo doua luni de zile. Acum era musai. “Dupa ce te intorci de la ‘servici’ si te trezesti, dar nu neaparat in ordinea asta, trebuie sa discutam ceva foarte serios”, scria negru pe alb intr-un mesaj lasat de consoarta. Dar ce ma fac, cand eu imi amintesc ca am ajuns in bloc, impreuna cu trei amici de pahar, angajati la pescaria din colt – multumim pe aceasta cale complicilor pentru surpriza cu fitofagi in casa liftului - si inganam zgomotos si greoi la o vecina de palier: “doamna v-am adus concubinul acasa, dar nu mai stim care dintre noi este”.
Nu am putut sa lucrez toata ziua si parca borsul pescaresc cu care ma dregeam zilnic nu isi mai facea efectul deloc. Am cerut sfaturi pe forumul alcoolicilor anonimi si toti mi-au zis ca e groasa treaba, iar un utilizator care a reusit sa stea treaz mai bine de 2 zile ma sfatuia chiar sa ma dreg cu apa sfintita. Cu procesorul obosit de prea multe ipoteze si bineinteles sarcini de lucru dificile ajung acasa pentru marea discutie, care in linii mari se rezuma la faptul ca sunt principalul suspect de disparitia pastilelor de slabit ale maica-sii, ca mi-am luat libertatea sa fac o supradoza si, fara regenon, soacra-mea se simte ca un dependent de droguri fara amfetamina, fara insa sa fie constienta ca este pusa fortat la dat burta jos. Cine nu papa salata verde nu vede unicornul mov.

Si totusi ne suportam

2009-07-25T07:48:00.000-07:00

Pe cand incercam sa deslusec misterele sexului frumos, intr-o glosareala de revista pentru femei dau peste un titlu colorat, care mi-a gadilat insistent retina, pana am dat intr-un ras aproape isteric. Pe scurt, alaturi de informatii precum lungimea si grosimea medie a cariciului (vezi dex), ilustrat, desigur cu roz, concluzia specialistelor era ca daca apuci sa cunosti un barbat, cu tot cu obiceiurile aferente deja ai reusit sa ajungi la performanta de a-i cunoaste pe toti.

Nu am apucat sa citesc insa tot articolul, ca deja coborase din tramvai posesoarea revistei, deranjata probabil de mirosul de bere si tutun, degajat cu generozitate de hohotele mele de ras. Nu stiu altii cum sunt, dar eu, in asteptarea ciorbei de peste, din care sa sorb zgomotos, imi proptesc talpile jegoase pe masa, fix intre un colt de paine si o ceapa verde, in timp ce mi se scurge bere blonda pe firele de par, crescute neglijent pe fata nerasa de saptamani bune si, dupa vreo doua injuraturi explicite, la adresa unui arbitru corupt, bag mana sub canapea dupa saorma bogata in usturoi, ramasa de trei zile, din care musc hulpav, cand nu ragai aburii de alcool pe baza de apa, malt si hamei.

Si cum toti suntem o apa si un pamant, pentru o documentare aprofundata despre micile tabieturi din viata lui brad pitt, de exemplu, le invit pe specialistele revistei glossy la o ciorba de peste si un meci de fotbal din liga lui mitica in garsoniera unchiului fester. Daca va incanta ideea dati un bip inainte, ca nu-mi gasesc sase perechi de ciorapi si trebuie sa aerisesc bine incaperea.

Aventurier de profesie si dependent de orice altceva in afara de adrenalina, dupa o aterizare fortata pe varful muntelui lui venus, fiind, evident pe pilot automat, sunt singurul alpinist care, cu pioletul acoperit de latex, a ajuns la performanta de a campa obosit in padurea defrisata de la poalele muntelui zeitei romane a amorului, a frumusetii si fertilitatii. Ceea ce, coroborat cu ofrandele aduse nimfelor din subordinea zeului placerilor trupesti, recte insusi maretul stefan furtuna, ma ridica la rangul de specialist in decriptarea secretelor sexului frumos si, astfel, pot afirma cu lejeritate ca daca apuci sa cunosti o femeie cu toate obiceiurile aferente ai ajuns la performanta de a le cunoaste pe toate.

Da. Chiar si CFO-aica, cu ochelari si cravata barbateasca se gandeste si la alte numere, nu doar la cifrele de pe primul trimestru. Da. Si directoarea departamentului de resurse umane ar vrea sa-ti faca un training, dupa care sa ai un know-how despre toate zonele ei erogene. La fel si ingrijitoarea, care iti sterge biroul din partea opusa sa i se vada generozitatea decolteului, ce mangaie suav si melodic tastatura se gandeste sa o scapi de tss si de herpesul ala jenant luat de la CEO pe bancheta din spate a masinii luxoase a celui din urma, eventual cu tix si pronto lemn curat.

Si, ca sa elimine orice adevar din spatele zicalei mintile luminate gandesc la fel, le place, in turma, rozul, bauturile alcoolice dulci, rasaritul soarelui, sa creada ca sunt mai orientate in spatiu, ca un GPS si, daca nu sunt mamici inca, sa terorizeze copiii mici cu ciupituri de obraji. In schimb, daca sunt deja mamici fugiti ca dracul de tamaie de ele, ca nu se compara nimic cu rusinea de a fii surprins de un mic poznas, in timp ce o tii pe maica sa cu cracii in sus. Cum explici unui baietel, care plange si urla sacadat “ce ii faci lui mami? Las-o in pace mincinosule. Tu nu esti mos craciun” ca de fapt lui “mami” ii place la nebunie, mai are putin si termina si, in plus, ea m-a imbatat si a vrut sa profite de mine? Timid, i-am zis micutului ca intuitia feminina a lui “mami” i-a zis ca in scurt timp o sa-mi zici “tati”. M-a lovit cu o masinuta fix in numele tatalui si a tipat ca nu o sa se intample niciodata. Eu deja stiam asta. Sa fie de vina intuitia feminina?

Twitter de moda veche

2009-07-23T10:39:00.000-07:00

De cateva zile ma hartuiesc niste umoristi pizmasi la telefonul fix si, fara sa zica macar un cuvant, ma lasa sa-mi dau seama exact ce fac in acel moment. Fie sunt in trafic si vorbesc intre ei, fie asculta muzica la calculator, fie, sper sa nu le dau idei, se intorc rupti de beti la trei dimineata din caminul cultural. Telefonul fix este solutia ideala, mai ales daca nu stii sa numeri pana la 140 si nici scriitura nu este tocmai cel mai bun prieten al tau. Calit pe frontul corporate, la brand, nu ma enervez repede, ba mai mult, chiar imi pastrez calmul, zambetul si amabilitatea. Este, cred o premiera mondiala, cand cineva asteapta cu nerabdare sa plateasca o factura si sa afle cum poate sa dea twitt-uri neortodoxe, de cate 140 de cuvinte, mamelor noilor mei prieteni virtuali.
Dar ce sa le zic? Ca au trecut peste mine generatiile si nu mai stiu nicio injuratura la moda. Pe vremea cand eram mic, bucurestean neaos, crescut pe cimentul arzator dintre blocuri, de la cuvinte ca lindic si carici, puteai sa risti o pedeapsa zdravana de cateva zile, incuiat in casa cu mormanul de probleme la matematica pe cap. Acum, cuvintele sunt trecute in dex. Degeaba incercam sa-mi conving parintii ca sunt poliglot si nu tigan, dupa cum ma mustruluiau si ma "alintau", daca ma auzeau folosind expresii de “birjar”.
Academicienii dauneaza originalitatii si exprimarii plastice. Asadar, in conformitate cu normele limbii romane in vigoare si potrivit definitiilor din dex, ii urez noului meu prieten din telefon sa isi frece cariciul cainele lui pavlov de lidicul maica sii, pana le intra in reflex amandurora.

Caut “vinovati” pe google

2009-07-21T11:14:00.000-07:00

Ca se implinesc 40 de ani de la prima aselenizare, google a schimbat celebrul logo. Nu este prima data cand o face. S-a mai intamplat, recent de ziua lui Tesla. Sunt convins ca v-ati intrebat si voi, la fel ca unchiul fester, cine este in spatele capodoperetelor.
In cautare de raspunsuri si de “vinovati” am dat peste un articol din BusinessWeek dedicat “omului din spatele logo-ului google”. Desi am promis ca nu o sa public posturi cu tenta publicitara, imi calc acum pe cuvant si promit ca este prima si ultima oara. Omul e genial si, garantat, o sa va impresioneze si pe voi.
Mai multe detalii despre un designer a carui opera este admirata zilnic de aproximativ 180 de milioane de oameni, aici.
De asemenea, pentru mai multe logo-uri, selectate pe ani, aici.

chuck norris nu haleste, el da la oase pana se satura

2009-07-21T09:45:00.001-07:00

Pe cand ma pregateam sa imi savurez micul dejun in pat, cu bavetica mea murdara de gem si pete de vin rosu imi sageteau pepenele rosu si chel, ars bine prin statiile de tramvai, sub arsita verii toride, numai ipoteze din geometria descriptiva: daca se da un corp solid, sub asternut, cum pot sa sprijin o tava cu cereale scaldate savuros in lapte expirat de proiectia corpului respectiv de deasupra asternutului? Am renuntat in scurt timp, mi-am luat gandul rapid de la formule si mi-am zis ca raspunsul la intrebarea care ma provoaca intelectual in fiecare dimineata nu este de gasit, nici astazi, in paginile cartilor de matematica. Rabdare si tutun. Asta meriti, daca te sui in stare de ebrietate pe ponei sa-ti faci poze pentru profilul de hi5, cazi si te alegi cu ambele maini gipsate.

Tocmai ce butonam dibace telecomanda cu un singur deget ca am dat peste chuck norris, care fix in acel moment a tras o flegma apoasa, printre firele-i de par roscovane, care ii dau un aer masculin fizionomiei, de altfel, blande, dupa care a adaugat printre dinti, flegmatic “mercs”. Mi-am amintit brusc de celebrele glumite cu maestrul si mi-am zis in gand ca chuck norris face supradoza de vomitive puternice doar ca sa traga o flegma. Am ras. Apoi m-am intristat brusc. Imi amintisem ca “Chuck Norris once walked down the street with a massive erection. There were no survivors”. Mie doar mi-a trecut pofta de mancare.

PS: „This is for you Shidoshi”. Get well soon

Reteta unui scandal

2009-07-15T09:26:00.001-07:00

Ingrediente:
- doua purcele cu soriciul bronzat, una de lapte si una atoasa, lasate la macerat in suc propriu o intreaga zi lucratoare, umplute, dupa gust, cu saorma si, secretul bucatarului, nu cu mar in gura, ci cu seminte
- una bucata berbec, cu carnea inmuiata bine in coniac sau vin rosu, preferabil la o coma alcoolica mai aproape de un delicios delirium tremens, asezonat cu frunze de tutun si, dupa gust, glume nesarate

Mod de preparare:
Ingredientele se lasa la perpelit, la foc mic, pret de sase statii de tramvai, alaturi de alte mirodenii de vara parfumate, alese pe spranceana. Este extrem de important ca atunci cand termometrul de bucatarie atinge o temperatura de 50 de grade bucatarul sa puna capacul. Timp de fierbere 60 de minute.

A se servi fierbinte, cu mult alcool, ca lasa rece orice gurmand si, este greu de digerat.

Bon apetit

Poporul porno

2009-07-13T11:54:00.000-07:00

De scoala generala imi aduc aminte ca dupa o crunta betie de numele unei grase care sforaie galagios pe jumatatea mea de pat. “Draga, stop drop and roll, sa am si eu loc, ca nu am dat aiurea pe tine jumate de sticla de tarie si un chibrit”
Dar, in linii mari stiu ca mi se spalau creierii ca poporul roman este ospitalier, primitor, darnic si, fiindca acea vreme era si sinomia cu inca o perioada de tranzitie in care se spalau creierii intregii natiuni, cu “luminita de la capatul tunelului”, am mai aflat ca minunatul nostru popor face haz de “micile” necazuri cotidiene. Si se facu, cum zice si la biblie. Si am ajuns, tot facand haz de necazul altora, sa ne caricaturizam si s-a tabloidizat astfel intrega natie, dornica, evident sa afle ultimele “stiri”, incat tot poporul nostru ospitalier a nascut deviatii sexuale. Cum asa? Pai…iaca asa: Piticul porno, popa porno, eleva porno, pensionara porno, profesoara porno.
Va mai suportati ba labagii ospitalieri, cand intindeti o mana lipicioasa turistilor straini si inca va mai sticlesc ochii dupa poza lasciva din ziarul explicit si frumos colorat?
Iata o scurta lista cu potentiale personaje, evident porno, despre care sa citeasca si minunatul nostru popor ospitalier din mediul rural: calul porno, catelul porno, gaina porno, primarul porno, gardul porno, prostul satului porno si handicapatul porno.
Mortii vostri, evident porno. O sa va zica unchiul fester, recte cheliosul porno de ce aveti toti deviatii, evident porno:

- Piticul porno: Hmmm, complexele astea. Cat poti sa fii de inhibat si complexat de propria persoana incat sa te bucuri si eventual sa te mai si excite o astfel de imagine? Cel mai probabil iti zboara gandul la toate femeile perfecte pe care le are piticul si iti place sa visezi ca daca ala are un metru si putin si are succes la dame blonde, de ce nu ai putea si tu. Te pacalesti cu gandul ca esti timid? Sau mai nou ca nu ai bani? Inseamna ca ai pula mica. Keep on dreaming si urmareste in ziare viata piticului porno.

- “Parintele laurentiu ne asteapta”, graia adevar gura unui antrenor de fotbal roman. Slava cerului ca popa nu graia cu gura plina. Multumim insa domnului dan, care a elucidat inca un mister. Dar elodia, elodia, unde e elodia? Cred ca le era prea cald la enoriasi sub sutana.

- Eleva porno: vezi profilul unchiului fester. Astept mail.

Concluzie: Prefer, ca roman hai hui prin lume, sa fiu catalogat drept tigan, hot sau proxenet, decat violator, poponar, sau zoofil.

Prostul clasei

2009-07-11T03:42:00.001-07:00

Citii mai deunazi la gazeta si chiar vazui negru pe alb cu ochii-mi luminati si plini de viata, cum ca o vedeta cu chelie, care aduce mai repede a baunsar cu burta, in ilic si ie, decat a cantautor a reusit, la aproape 40 de ani, performanta de la lua nota unu la matematica, fix la examentul de bacalaureat. Nu vreau sa subliniez faptul ca sistemul educational din tara ar merge brici. Nici ca respectivul cantaret incerca iar sa plagieze lucrarea unui pusti istet, probabil cumparat cu bani de bere, nu cu doua casete si un cd cu autograf. Ori ca cel mai sigur au copiat toti elevii, dar el a fost singurul dat afara din clasa. Doar vreau sa scot in evidenta adevarul din spatele zicalei: “prostul nu e prost destul pana nu e si fudul”. De ce? E simplu. Pentru ca, picat in anonimat si incurajat de doua note modeste la probele orale, berbecul s-a simtit mai destept ca generatia emo si s-a gandit sa dea si sfara in tara. Si apropo de socoteli, de cele mai multe ori, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ si degeaba a cheltuit ultimii bani castigati din concertele electorale, pe meditatii, daca l-a meditat fosta olimpica la faza pe comune, recte simona senzual. Ahh…si sa nu uit, sa-i dea cineva un sut in socoteala lui naomi sa-i aminteasca ca nu e femeie.

Croazeta comunala

2009-07-09T10:28:00.001-07:00

La scurt timp dupa ce o lasase grea insusi Forrest O’Cole, fost sef la Ocolul Silvic dintr-o comuna indepartata, a si plecat din tara, satul fiind sa-i maseze concubinei talpile si degetele de la picioare, ascunse o zi lumina in gumarii plimbati pe ogor, la muncile campului. De atunci mica ei lume se prabusea incet-incet. Unul dintre semnele clare a fost ca pisica neagra in cerul gurii si cu rosu in gat i-a taiat calea sub ochii tatelor aflate pe prispa la un toi de tuica de pruna. “O sa fete un fatalau, de-si baga cucuruz in pastaie”, zicea o tata versata, cu televizor si nepoti la oras. “Ce sa stie curvele astea batrane, care s-au futut in razboi si cu nemtii si cu rusii?”, zicea printre dinti gravida. Cateva luni mai tarziu tot satul se adunase la poarta lui “tanti Ocol” sa vaza faptura si toti satenii laudau mamica pentru isprava si progenitura pentru trasaturi.

Au trecut ani si tanarul Ocol si-a descoperit imaginea in oglinda murdara, cu un colt spart, in care se spoia ma-sa cand se ducea sa joace pe manele la caminul cultural. Si-a acoperit cu un rosu strident buzele, pana sub nas, a luat pantofii cu toc in picioare si a iesit pe ulita, unde isi tuguia buzele la tatele din fata portii vecine. “Piei satana”, urlau babele in timp ce isi faceau cruce. Anii treceau si micul Ocol nu se mai juca singur. Se juca cu papusile, cu fetele din sat, care nu radeau de el ca e cocosat si poponaut, cum il strigau baietii mai mari la fotbal. Mergea cu spatele drept, fortat, dar de fiecare data cand il vedea cineva mustacea si comenta: “Asta parca are un bat in cur”. Nu era zi sa treaca, ca tanarului Ocol i se parea ca e si mai cocosat si, amintindu-si de comentariile rautacioase din copilarie lua decizia cea mare. A rupt o creanga de nuc si si-a fortat intrarea prin spate, doar doar sa-si indrepte spinarea. In afara ca-i sarea parul din cur ca fanul din batoza, acum, cocosat cum e, mai merge si cracanat.

Morala: Sa-i dea cineva un sut in coaie lui naomi sa-i aminteasca ca nu e femeie si ca daca se freaca in cur nu ii trec nici durerile de spate

La inceput a fost cuvantul. A urmat limbarita

2009-07-04T05:53:00.000-07:00

“Da”, spune el timid, aproape ca in soapta, cu ochii tinta in pantofii usor murdari ai ofiterului starii civile, in timp ce singurul gand care ii incoltea mintea, era ca genunchii lui tremuranzi nu ii vor mai sustine mult hoitul bolnavicios si epuizat. S-a inselat. Si acum si atunci cand l-a contrazis noua sotie ca muzicantii din bremen, nu sunt personaje de poveste, ci fanfara unui oras american. “Asa e draga, unde mi-o sta mintea?”. “La femei, iti zic eu unde!”, urla taios in timp ce cauta priviri aprobatoare pe plaja inghesuita.

Rupti parca din reclama la frutty fresh, cei doi nu atrageau ostentativ atentia, ci doar cateva priviri indulgente, cand ea ingropa chistoace si cutii de bere in nisip. Nici nu apuca sa termine bine cuvantul “emologisti”, rostit printre dinti, cu dispret, la adresa vecinilor de plaja, cu care impartea radiatiile puternice ale dupa-amiezii, ca a si sarit de pe prosopul plin cu coji de seminte, aratand cu degetul: “uite, aia e in tatale goale”. Zambea.

Soarele puternic, care ii reflecta in dintii aurii orbea turistii, ca un far din largul marii linistite, pe timp de noapte, ce ghideaza navele. “(…) oral de 24 de karate”, a prins el finalul unui dialog, dintre doi tineri, dupa care s-a asternut o mare de rasete zgomotoase. El mustacea si privea in gol. Ea nu a inteles gluma. L-a pocnit peste ceafa pe motiv ca-i prost si ii ia o jumatate de ora sa dezbrace din priviri o femeie, care nu poarta decat un slip.

Firele de nisip i se lipeau pe degetele umede de la picioarele, cu unghii roz, in loc sa se scurga lin, ca intr-o clepsidra functionala, semn ca timpul va trece si mai greu, pana razele soarelui, slabite de venirea serii urmau sa-i usuce pielea trupului rotofei si innegrit. O voce ragusita, amplificata de un megafon murdar devine din ce in ce mai infundata, pe masura ce tinerii se indeparteaza de plaja, dar inca se mai putea intelege ca vanzatorul ambulant punea la dispozitie, contra cost, bilete la un concert copilul de aur.

“Ce pacat ca azi este ultima noastra zi la mare”, spune ea. El tace.

Din ce in ce mai multa lume simte efectele crizei globale si ia in calcul posibilitatea de a se muta intr-un catun indepartat, de la tara, unde nu s-a auzit de subprime si de active toxice si nici macar criza economica nu s-ar instala acolo. Oare merita?

Salariatul anti-social

2009-06-29T10:26:00.000-07:00

Din ciclul: mare e gradina departamentului de resurse umane, dar multi angajati sar gardul, unchiul fester va prezinta cu caldura o serie de personaje, care din pacate se regasesc in toate birourile din tara si, fie ca sunt rude de gradul trei cu vreun actionar majoritar, fie ca au intalniri de gradul trei cu board-ul director, noi, angajatii de rand o sa le aratam in continuare cordial dintii:

Frigurosul
Caldura mare mon cher. Curat canicula. Soarele marit de pe cerul senin, ca un ficat cazut victima licorilor bahice in exces, pare un dirijor, care orchestreaza melodic simfonia mirosurilor de vara din mijloacele de transport in comun. Cu talpile incinse si cufundate in asfaltul moale in care robotic te afunzi pas cu pas, mersul mecanic spre birou pune piciorul in prag oricarei sperante de briza. Cladirea in care lucrezi pare, de la cateva sute de metri distanta, o oaza, intr-un desert care te-a stors ca pe o carpa corporatista de orice picatura de apa. Dar, biroul nu se compara cu oaza la care, deshidratat visai, ci este de fapt doar o fata morgana. Era o iluzie si mai bine poposeai sub un cactus din desertul urban unde era, desigur, mai racoare. Motivul? Frigurosul biroului a inchis aerul conditionat, pe motiv ca ia medicamente, sa trateze durerile de sale date de “unealta diavolului”, recte aerul conditionat.

Darnicul
Genul de personaj prietenos, zambitor si chipurile sociabil, care, daca isi cumpara un cacat ieftin, gen paine prajita ambalata frumos, simte nevoia sa-l imparta si cu restul salariatilor. “Vrei si tu?” E ca si cum, fara sa fumeze, l-as intreba daca vrea o tigara de fiecare data cand ies la fumat. Nu ca i-as da. Nu-i pasa, el s-a oferit. Si, culmea zgarceniei, atunci cand crapa in el hulpav preparate alese pe spranceana de bucatari scoliti in ale junk-food-ului, exact atunci nu zice nimic “destept”. Daca vrei maioneza, ia de aici. Nu multumesc, nu merge cu painea prajita. Personalitatea darnica din mediul de afaceri a adus la rang de arta darnicia. Stie ca este barfit de toata compania, ca se zgarma cu generozitate in nas, dar stie ca se bucura de unul singur de placinta home-made si paine prajita. Dar, nu are retineri sa strige in gura mare, daca vrea cineva cornulete de casa, dupa reteta proprie.

Workaholic-ul
In linii mari are o misiune dificila, dar nu il ia nimeni in serios. Nu il suporta nici sefii directi, care se simt oarecum amenintati de elanul lui de berbec si nici angajatii, care rad de camasa lui roz sau verde praz, apretata de parinti. In ultima zi de munca din saptamana, cand si marele boss se odihneste, dependentul de munca se scuza colegilor, cu care imparte o masa la restaurant sa vorbeasca cu un potential client, timp in care sefii directi de cele mai multe ori in scuipa in apa plata, duhnid a bere si tutun.
Din kit-ul micului corporatist fac parte, in ordine: ochelari cu sticla in loc de lentile, telefon de business conectat in permanenta la messenger, dar intotdeauna cu statusul “busy” si nelipsitele carti de vizita, pe care le imparte generos si la aprozar si la coada la sifoane. Ca nu se stie cum nea gica de la covrigaria din colt are o sclipire antreprenoriala si vrea sa se reprofileze, ca de e criza si poate cumpara echipamente medicale, de exemplu.

Investigatorul
De cele mai multe ori ocupa pozitii inferioare in organigrama companiei si este, in timpul saptamanii fan otv si duminica pe receptie la trinitas, iar cand vine vorba de restul angajatilor este mai informat ca directorul de resurse umane. Personalitatea subiectului nu este tocmai puternica, dar se adapteaza repede colectivelor si daca poate sa aflte detalii picante numai la o tigara, in mod cert se va apuca de fumat. Probabil ca iti va cere tigari, timp in care iti spune povestea vietii si greutatile care ii apasa. Nu va lasati pacaliti, o duce chiar bine, dar prin comparatie cu greutatile inchipuite din viata investigatorului, “micile” tale probleme sunt banalitati, cu care se confrunta el in scoala generala. Asa te va atrage in capcana sa iti spui ofurile, pe care le va afla cel ce-i va da urmatoarea tigara.

Printre animalele care mai fac parte din regnul corporate, alaturi de faggobot, se numara si o noua categorie de angajati, aparuta timid in acelasi timp cu criza: prapastiosul

Alfa si Omega, la pensie

2009-06-28T04:19:00.001-07:00

Batranete, haine grele imi trasneste in minte melodios, adevarul grait pe versuri de maestrul zavaidoc, cand, in statie la tramvai, fara sa vreau, trag cu urechea la un dialog dintre doi cetateni in etate, probabil aflati in drum spre casa pensiilor. “Eu sunt mai batran ca dumneavoastra, am 82 de ani, dar inca nu am probleme grave, pot sa merg fara baston”, spune unul dintre ei, inainte ca celalalt sa-i spuna cateva intelepciuni in limba latina si sa urce impreuna in tramvai, unde au pornit in directii opuse in cautarea unui loc liber. Bine, imi zic, inteleg ca este batran, dar nici chiar atat de antic incat sa fii prins pe viu invaziile romanilor si nici pe cel de-al doilea cetatean nu il vad jucand elasticul cu nepoatele.

Ce se intamplase de fapt, tine fix de psihologia barbatului, de dominatie, de alfa si omega. Mecanism care sta in subconstientul subiectilor de sex masculin inca de la varste fragede, cand isi compara masinutele, continua apoi in adolescenta prin masurarea dimensiunii penisului si, se pare, ca nu inceteaza nici macar la batranete. As rezuma, poate subiectiv, timpul nu mi-a permis sa ascult mai mult, dialogul dintre cei doi asa:

- Eu sunt mai sanatos ca tine, deci am o speranta de viata mai mare.
- La ce bun, daca nu te duce capul? Mai devreme sau mai tarziu tot prost o sa mori

Le sticleau ochii amandurora si, fiecare, parea invingator si multumit de finalul scurtului dialog. “Lasa ca-i arat eu lui” pareau sa spuna fiecare dintre cei doi batranei. “Eu macar ma mai bucur de o viata sexuala, cu o viagra pe zi”, se mai putea citi in privirile lor, inainte sa se opreasca brusc amandoi din meditat si sa isi caute disperati privirile in tramvai. Probabil ca tocmai ii sagetase acelasi gand: daca mosul o avea alzheimer si ia cinci pastile pe zi? Apoi, relaxati mustaceau separat, ca doi adolescenti, probabil cu gandul ca “rivalul” din tramvai sigur ejaculeaza prematur si la cinci pastile pe zi nu ii mai raman bani sa faca si piata, sau sa-si ia medicamentele impotriva gutei. Si nici nu mai tine minte pana a doua zi.

Mirel + Mirela = inima*

2009-06-27T05:18:00.000-07:00

Inceputurile

Mirel nu a fost nicio clipa ferit de vitregiile vietii, nici macar in copilarie. Ba mai mult, chiar a invatat sa le tina piept cu stoicism, inca de cand a realizat ca a devenit brusc barbat, ca nu a mai plans, cand si-a prins dureros spreiul sub caderea capacului de wc, pe care s-a razbunat mai tarziu, cand l-a izbit violent de un copac, cand cobora in viteza din varful derdelusului si striga “partieeee!”. Fura corcoduse, cirese, chiar si la sotron fura si, devenise o obisnuinta sa le fure copiilor mai mici tevile cu cornete. Inca de mic visa la o masina straina si fura ventile de la trabanturile vecinilor, ca nu se stie cand vor fi de folos. Totusi, iubea iarna, desi vecinii ii stricau cazematele, construite minutios, dar putea sa se razbune pe copiii mai mici pe care ii baga cu capul in zapada si era singurul anotimp in care imbracat gros, nu isi mai prindea spreiul in fermoarul pantalonilor.

Mirela, fiind singura la parinti, era rasfatata de acestia peste masura si, cand ceilalti copii mancau dude sau mierea ursului, fetita bucalata si rosie in obraji bea cico si ingurgita lacom bonibon, mai ceva ca batranii emasculati, cu neveste tinere, care cocheteaza cu supradoza de viagra. “Cuminte si cu zece pe linie”, dupa cum o prezentau cu mandrie parintii, era adesea tinta glumelor rautacioase ale pustilor invidiosi, care ii spuneau ca mos craciun nu exista, doar ca s-o vada cum o rupe la fuga, plangand si amenintand sacadat ca ii paraste, principalul motiv pentru care o si placeau vecinii peste masura, si o primeau an de an cu colindul, desi nu avea tocmai o voce angelica. De la Mirela au aflat si cine a furat ventilele din parcare. Desi nu era un copil tocmai stralucit, punea mult suflet in realizarea temelor pentru acasa si invata lectie de lectie, iar, pe masura ce anii treceau, procesul devenea din ce in ce mai greoi si nu ii mai ramanea timp sa revada pe caseta video desenul “doamna si vagabondul”. Petrecerile de ziua ei se terminau de fiecare data dramatic, cand plangea si se isteriza, ca cei doi invitati isi bagau nasul in jucariile ei si urla la parinti sa nu le mai dea tort, sau pepsi si sa-i trimita acasa.

Idila

Au trecut ani buni si destinele celor doi copii nu s-au mai incrucisat. Deci, fast-forward. Dar, iata ca intr-o seara ploioasa, cand Mirela facea sex online cu un necunoscut, Mirel ii violeaza retina, prin fereastra virtuala a messenger-ului, cu sinceritate si intentii bune: “vrei sa-ti bag spreiul in sfincter?” Si, exact cand necunoscutul a plecat din spatele monitorului sa fumeze o tigara, satisfacut de scriitura si descrierile explicite si desuete ale internautei, Mirel vazu, alaturi de o fata galbena si hepatica din messenger, cea mai romantica propunere data vreodata ochilor sai mari s-o citeasca. Si nu din cauza ca Mirel a citit doar gestapo si black beauty. Cu buricele degetelor incinse pe claviatura, de la desfraul virtual precedent, Mirela ii intreaba, tot cu cele mai bune intentii, pe internautul anonim, daca poate a se aseza pe fata acestuia. Mirel fu atat de incantat de propunere, incat se oferi s-o prezinte pe amanta virtuala, intai parintilor si abia apoi, celui mai bun prieten, recte spreiul. Dupa mai multe intalniri, la carciuma, stadion, teatru si galerii de arta, cei doi amorezi au decis sa-si puna pirostriile, dar nunta s-a terminat tot dramatic, cu cei doi invitati, recte parintii ei, dati afara de mireasa, dupa o criza de nervi si multe lacrimi varsate. Cei doi tineri si-au intregit familia, cu un copil, o fata bucalata si rosie in obraji, “cuminte si cu zece pe linie”, pe care o rasfata cu ultimii bani castigati de Mirela din rotiseria virtuala, unde se invarte online, ca un pui la sticla, in spreiurile internautilor platitori si dornici de sex virtual.

PS: Mamaieeee, unchiul fester m-a dat jos de pe sanie!!!

*Orice asemanare cu persoane reale este pur intamplatoare. Pe bune.

Tragi-comedie XXX*

2009-06-24T08:04:00.000-07:00

In timp ce se intorcea de la scaldat, desigur ca si de aceasta data tot fara haine, piticul-porno, cum il strigau baietii mai mari de pe ulita, mergea greoi prin iarba mult prea inalta pentru el, a carei atingere delicata ii provoca placeri neinchipuite, in locuri ascunse, fu zarit de un consatean. Iesirea micului erou din iarba deasa, decurgea precum venirea acasa a zmeului-zmeilor, intai aparea buzduganul si abia apoi prelugirea propriu-zisa. Consateanul, fiind si singurul dotat cu un televizor isi aminti de indata de un documentar despre pitoni.

“Pitongii, pitongii, venira pitongii”, dadu tripat alarma in sat. Gospodarii, crezand ca era vorba despre un grup de indivizi cu lanturi de aur si tricouri mulate au pus de indata mana pe topoare, furci si torte sa-i puna pe fuga pe dubiosii oraseni, dar nu mica le fu surpriza, deloc mica, cand au dat ochi in ochi, cu ochiul fioros din capul uriasului ciclop, pe care piticul il tinuse ascuns atata vreme. “De asta nu statea niciodata jos”, spunea hatru un satean invidios. Din gura in gura vestea, strabatu lumea in lung si lat, pana cand ajunse la urechea unui gospodar indraznet, care vazu de indata oportunitatea, dupa ce esuase lamentabil in industrie, cu virgina-porno.

Dupa o primire prezidentiala, cu paine si sare, piticul nu isi mai incapea in piele si abia astepta prima zi de munca din viata.
Cand a auzit comanda "motor", piticul a si trecut la treaba, si sari cu “capul” inainte, dar nu apuca sa-si indeplineasca clauzele din contractul de munca, ca si ramase intepenit.

“Coitus intrerruptus”, chicoteau cameramanii. Virgina, fara experienta si speriata la culme incerca sa mearga sper baie, cu piticul atarnat intre picioare, legat de ea parca printr-un cordon ombilical mai gros. Il impingea de cap, dar nimic. Respira sacadat, cum vazuse in filmele cu gravide, dar iar nimic.
In timp ce genunchii copilei il loveau puternic peste cap la fiecare pas facut in graba, piticul porno, isi amintea de copilarie odata cu fiecare remarca adusa de angajatii de pe platoul de filmare. “Vai ce paros e saracul copil, oare cu cine seamana asa de urat. Nu-i de mirare ca l-a fatat si ma-sa prematur! Saraca copila.”

*Orice asemanare cu persoane reale este pur intamplatoare. Pe bune.

Istoria se repeta*

2009-06-23T13:38:00.001-07:00

A fost odata ca niciodata, peste mari si tari, un tinut imbelsugat, peste care domnea un rege span, iscusit in comertul maritim si generos cu tot norodul. “Vivat”, striga plebea cand regele si regina apareau, insotiti de cele doua printese, fie la executia unor tradatori de neam si patrie, fie cand era alungata cu pietre din castru cate o vrajitoare, de la iscoada boierilor. Pivnicierii dadeau cep la poloboace si regele era mai venerat ca insusi bachus, pentru faptele haiducesti, prin care lua galbenii de la boieri si ii dadea la norod.

Intre timp, printelesele crescura si incepura sa fie curtate de printi si imparati din taramuri indepartate, care, pentru inima fecioarelor, trebuiau sa ucida balaurul cu sapte capete (de acuzare).

Cand palosurile cavalerilor si sagetile arcasilor esuau sa intre sub piele groasa si tabacita a balaurului, un menestrel reusi cu o harpa si o voce belzebutiana sa doboare balaurul. Si, dupa o nunta ca in povesti, ce se intinse pe trei zile si trei nopti, in care voiosia cuprinse tot norodul, regele vazu ca banita cu galbeni pentru zestrea fetei cea mare se golise. Apoi, scoase armada la troc, unde se tocmi cu piratii marilor intunecate si facu avere, cu vrajitoarea cu cap galben, pe barba boierilor, care poposeau cu carutele si caii opintiti, pe domeniul regatului.

Prin viu grai se duse vorba in tinuturi, aflate la mari si tari departare, ca darzul rege nu mai are zestre si pentru fata cea mica si vitejii printi nu mai indrazneau sa lupte cu balaurii sa castige mana printesei, asa ca vrajitoarele si ursitoarele ii poruncira acesteia sa mearga in flandra, unde sa-si gaseasca alesul.

*Orice asemanare cu personaje reale este pur intamplatoare. Pe bune.

Pusca si cureaua lata/ Sa moara dusmaii mei de-ndata

2009-06-20T04:42:00.001-07:00

nicolae guta, celebrul cantaret, compozitor si producator de muzica de petrecere, insusi regele manelelor, a carui mustata a facut subiectul celor mai vandute doua ziare din tara, saptamani bune, a declarat recent, ca da lantul de aur, ghiulurile si pantofii cu ciucurei, pe tarlici, ilic si itari.
Adica, va canta muzica populara.
“Cum vine asta?”, ma intreb eu, un profan in curentul muzical, cu influente turcesti.
Cine ar renunta la tuareg, in favoarea carului cu boi sau, mai ales, cine ar lasa balta audienta din emisiunile lui maruta, pentru telespectatorii indragitelor emisiuni tezaur folcloric si viata satului? Recent operat la nas, potrivit tabloidelor, insusi regele ar fi grait pe un ton fonfanit adevarul, intr-o emisiune televizata unde, se pare ca a facut si o demonstratie in direct. Cunoscut in randul nuntasilor, care apelau la serviciile celebrului cantautor, drept domnul castor, datorita generozitatii zambetului tamp, afisat cand ii sagetau prin sfecla data cu gel ganduri de tipul “what the fuck just happened?”, se pare ca insusi regele manelelor considera ca sa moara si capra vecinului este echivalentul folcloric al celebrului sa moara dusmanii mei.
Punct de plecare pentru rege: “Lung ii drumul gorjului”/ Dar am bani de benzina tuaregului.

Knob and know II

2009-06-20T03:34:00.000-07:00

Africance

Elementul surpriza este, si in acest caz, cheia. Cu cat este mai banala discutia, cu atat va fi mai apreciat gestul. Doar ca, pentru a atinge performanta este nevoie de mult exercitiu, telina si creativitate. “Unde este cel mai mai mare totem al zeului fertilitatii?”, poti rupe brusc tacerea, printre norii de fum ridicati si respirati in sincron. “Nu stiu”, va spune ea oarecum plictisita, cu ochii tinta in tavanul garsonierei. Ai adus-o fix unde ai vrut. Cu o miscare rapida, tragi in jos boxerii, dar atentie…nu mai jos de genunchi, ca iuteala si complexitatea miscarii, ti-ar putea aduce mari dureri de sale si, in acelasi timp strigi “chiar aici se afla”. Acum, ca i-ai atras atentia, urmeaza dansul tribal. Usor inclinat pe spate, cu ambele maini in sold, misti bazinul de la stanga la dreapta, pana cand sunetul totemului, care iti biciueste extremitatile, devine suficient de puternic, incat sa invoce zeul placerilor trupesti. Mare atentie insa, o executie gresita a pasilor dansului nu doar ca te indeparteaza de trandafirul roz al partenerei ciocolatie, ci s-ar putea chiar sa va apropie mai mult de cei peste un milion de unici de pe youtube, care vor rade de executia lamentabila a dansului tribal. Variatiuni pe elementul surpriza:
EL:“De ce in toate sculpturile africane elefantii au trompa in sus?”
EA:“Este un semn de belsug”
EL: “Uite opulenta”

Japoneze

Daca vrei sa rasara soarele si pe strada vietii tale sexuale, cu o femeie din tara soarelui rasare, baga de seama ca elementul surpriza este de evitat. Si, s-ar putea sa te coste un genunchi in “centura” neagra si cei doi dani aferenti. Femeia nipona, mai ales daca face parte din majoritatea budista, are un fetish ascuns pentru barbatii cu burta, dar in acelasi timp pune mare accent pe igiena corporala, deci fa bine si spala-te in buric. Nu te curata in buric, la masa, cand astepti furculita si cutitul, cu betisoarele puse atent langa farfurie, ca, iar risti o karata in marul lui adam. In pat, la fel ca in viata reala, japonezele vor sa imortalizeze absolut totul, deci un aparat de fotografiat, devine un accesoriu sexual obligatoriu. Sfatul meu este sa investesti intr-un aparat profesional, mai performant ca al ei, daca se poate, deoarece camera telefonului mobil sau un gheget compact si ieftin s-ar putea s-o faca sa se simta neimportanta si sa-ti mai aduca un calcai dupa ceafa aia lata. In linii mari, multumeste-te cu ce-ti ofera si nu insista sa te lase in camera obscura, care face parte din intimitatea ei, este numai pentru ea si nu o va imparti cu nimeni. Daca poti, in schimb s-o convingi ca din cauza fetisului ei, pentru barbati cu burta, ai probleme de sanatate, ca ea a fost singurul motiv pentru care ai vrut sa iei in greutate, va face aproape orice pentru tine, doar sa nu se piarda legatura divina dintre voi, recte burta. Nu. Nu vei developa nimic in camera ei obscura, doar ai si tu una si stii cat de mult tii la intimitatea ei, nu?

Knob and know

2009-06-18T10:19:00.001-07:00

Auzii deunazi ca o dascalita dolofana dintr-un catun mioritic este contractata si pentru alte servicii, decat buchisirea slovei, de catre elevi, sateni si alti cetateni dornici sa se bucure si pielea palmelor lor, imbatranita de coada furcii, de mangaierea usturatoare a liniei din lemn.
Ei bine, voi incerca sa depasesc granitele catunului romanesc si voi globaliza problema insistand pe beneficiile si aspectele hatre ale penetrarii altor produse feminine din culturi diferite, pentru ca actul in sine si momentele de dupa sunt cel mai bun profesor.

Americance:
Femeia de peste ocean, desi nu are motive, este intotdeauna cu nasul pe sus. Dornica sa invete despre alte culturi, aici abordarea este simpla. Uniforma cupidonului trebuie sa se rezume la itari, opinci, ilic si, dupa gust, clop sau sapca cu usa, noul trend din marile comune mioritice. De altfel si preferata mea, mai ales ca este utila si la prasit. Un pet cu palinca sau horinca de tara este obligatoriu pentru ca vei avea nevoie sa-ti cureti instalatia dupa posirca de vin la cutie de bere, pe care ti-o va servi cu generozitate si snobism, in timp ce iti serveste cu aceeasi generozitate povesti despre fosta ei viata de majoreta. Ea nu crapa haloi pe gat de i se tocesc dintii la o singura masa si nici nu isi injecteaza maioneza in sange. Ea are arderi lente si probleme cu tiroida. Sexul cu ea este, in sine, o experienta gastronomica de neuitat si un desfrau culinar, dupa care pofticiosul poate sa faca turul frantei si pe jos, ca tot nu arde grasimile acumulate. Obisnuita sa manance pe ascuns si chiar prin somn, gurmanda poarta lenjerie comestibila, pe care si-o schimba de cate 3-4 ori pe zi, in functie de aportul de proteine si carbohidrati, de care crede ca are nevoie. Dimineata, cand doarme, cauta ramasitele din lenjerie, flambeaza-le in palinca, cu o bricheta si pune-le intre doua felii de paine si fugi in liniste fara sa te mai uiti inapoi. Dupa un somn bun si palnica ramasa vei uita tot, doar ca peste ani si ani, de undeva dintr-un orasel de tara, de peste ocean, din linistea unui centru de dezalcoolizare ti se va rosti numele si ti se va mangaia poza de flacau cu opinci, itari si clop.

Indience:
Obisnuiai, cand erai copil, sa mananci biscuiti de pe jos, sa rontai cu pofta guma de mestecat lipita de colegi sub pupitru si, desi nu mai avea nici un gust, radeai tamp de fiecare data cand ti se spargea pe fata balonul din guma? Fugeau ceilalti copii de tine ca te jucai cu sobolani morti si alergai fetitele din cartier tinandu-i de coada? In loc sa te sui in pom ca ceilalti copii, aruncai cu batul dupa corcoduse si apoi la devorai hulpav chiar din gradina blocului, unde cadeau, adica fix acelasi loc in care isi faceau nevoile cainii si pisicile vecinilor din cartier? Daca da, atunci felicitari, ai un stomac puternic si poti trece la urmatorul nivel, nu vei regreta.
Cursurile de kama sutra din tabloide, tinute de alina plugaru si piticul porno sunt facile, ca un soi de dresaj pentru cainele, care ii aducea bucurii orale babei, de pe prima pagina a aceluiasi ziar de scandal. Go indian. Printre norii de fum degajati de substantele arse in pipa pacii, intinderi si dureri musculare, placerea sub care trosneste zgomotos instalatia, inrosita de mirodenii, este fix ca vaca, recte divina. La capitolul dezavantaje as include mult par, amprenta instalatiei inrosite de mirodenii iuti, fix in frunte si, mai ales, dansul ploii, care executat dupa fiecare act in parte, pentru invocarea zeului fertilitatii, imi strica planurile cu viitoarea mea sursa de inspiratie. “Iar ai fost la indianca aia si te-a prins ploaia?” Nu dragoste, am alergat spre tine si am transpirat.

Revin pe subiect, ca ma vad cu o mulatra.

Faggobotul

2009-06-13T04:09:00.001-07:00

Definitie
Denumirea generica de faggobot se trage de la faptul ca imediat ce personajul deschide gura, simte ca interlocutorul isi plimba, in gand, organul genital prin cele mai intunecate si intime locuri din corpul lui si ale principalilor responsabili de existenta lui mizera, recte familia. Totul tine de creativitate si frustrari sexuale.

Generalitati
In ciuda denumirii, care pare sa aiba o oarecare trimitere stiintifico-fantastica, faggobotul nu traieste intr-o galaxie indepartata si nici nu este un robot urias, programat sa penetreze violent alti terraboti si apoi sa le distruga minunata planeta. Si nu neaparat in aceasta ordine. Faggobotul este unisex, traieste printre noi, se trezeste dimineata, la fel ca tot omul de rand, se freaca la ochi, se intinde, casca si fuge spre birou, imediat dupa ce soarbe galagios, ca din ciorba, lichidul negricios din ceasca aburinda de cafea si plescaie hulpav tot ce i se pune in farfurie. Este genul de vecin invizibil, linistit, politicos, dar mereu la patru ace, chiar si la coada la sifoane sau covrigi. Nici in trafic nu da semne, care sa-i tradeze adevarata identitate, atat de bine reuseste sa mimeze normalitatea.

Transformarea
Faggobotul isi intra in drepturi imediat dupa ce face primii pasi in birou cand, brusc, se lasa o liniste de mormant in randul subalternilor, care par sa ranjeasca tamp fasolea in timp ce spun in cor: “sa traiti sefu’”, sau “saru’ mana patroana”, pentru ca faggobotul este unisex. Sedinta in 10 minute, urla faggobotul trantind usa de la biroul lui de pe colt si, in timp ce gandeste paranoic ca iar il barfea ionescu de la calculatoare, ii apare brusc un zambet satisfacut pe fata. “La pulivara ii mai platesc inapoi datoria”, gandeste econom faggobotul. Existenta faggobotului din timpul orelor de serviciu se rezuma trist la joculete pe calculator, siteuri matrimoniale, devoratul pachetelului ambalat frumos de parinti si, cel mai important suporta zambitor injuraturile, in gand ale subalternilor si cu stoicism pe cele directe si articulate ale sefilor mai mari.

Concluzii

Faggobotul:

- nu da banii inapoi si da vina pe o proasta memorie, deci nu il imprumutati niciodata cu bani, indiferent de suma si motivele invocate.

- nu a fost dintotdeauna asa, dar din diferite motive i-a fost incredintata o farama de influenta asupra unei mici echipe de oameni, sarcina care l-a coplesit si i-a schimbat in totalitate existenta.

- se plange intotdeauna subalternilor, de cat de greu o duce, ca nu are timp sa-si gasesca jumatatea, ca munceste prea mult si ca tot stresul acumulat la munca il face sa-i cada parul si ii umfla burta. Incearca doar sa se integreze, prin asociere la problemele voastre si sa para ca e solidar. Niciodata nu e vina lui, ci a tartorilor, care iau decizii peste capul lui.
Fiti cu precautie si nu va lasati inselati sa persiflati conducerea in fata lui, ca ar fii cel mai bucuros sa va zica a doua zi ca nu mai aveti un job.

Toate-s bune si frumoase

2009-06-11T10:26:00.000-07:00

“Uite ce e…eu nu sunt din ala”. Tresar speriat, oarecum agresiv in vorbire si articulez cuvintele cat mai grav, mai masculin, dupa ce o mana greoaie ma prinde de umar si ma face sa-mi intorc brusc privirea, care urmarea numaratoarea descrescatoare a afisajului digital al liftului, poate mai atent ca privirile angajatilor nasa inainte de lansarea unei rachete. “Houston we have a problem” imi transmite creierul suprasolicitat, dupa o lunga zi de munca. De sub o barba negricioasa, care parca ii innegrea si mai puternic dintii deja ingalbeniti de iarba dracului, pare ca se aude: “Ce greutati te apasa, fiule?”

Asta clar e popa, ma gandesc si, ateu fiind, i-o tai scurt: “bah, e criza! Ochii care nu se vad, se uita si tare mi-e dor de ochiul dracului, recte banul”. Evlaviosul ezita cateva secunde, probabil gandind ca sunt irecuperabil si imi zice cu aceeasi voce melodioasa pe care o auzi in fundal la bunici in bucatarie cand asculta radio trinitas. “daca dragoste nu e, nimic nu e”.
Ma framant, nu pot sa dorm, ma tot gandesc la ce adevar ar putea grai gura piosului. Asta e! Ma pocneste “brusc” undeva dupa 5 ore de nesomn si probabil de doua ori mai multe beri. Clar ma sfatuia sa vad viata in roz si numai aspectele pozitive. Zis si facut.
Dupa doua ore de somn si probabil de cinci ori mai multe beri, de indata ce deschid mecanic si greoi usa de la intrarea in bloc, o lumina puternica imi dilata pupilele si, de la durerea de cap oferita cu generozitate de efectele licorii bahice cu apa, hamei si malt parca aud si simt totodata dureros, banalul proces. Dar nu, nu ma plang, de azi vad lumea in roz. Zis si facut.
Apuc sa fac cativa pasi pe aleea din fata blocului si, orbit temporar de lumina puternica a diminetii aterizez cu talpa gumarilor fix intr-o flegma, in care, fara niciun fel de dificultati, ma gandesc ca puteam lejer sa citesc cam cate pachete de tigari pe zi fuma donatorul. La zece picioare mai tarziu, inca era vizibila amprenta talpii pe asfaltul incins de soare. Se putea si mai rau, imi zic, indoctrinat de inteleptul prelat. Puteam la fel de bine acum sa fiu orbit, nu de soare, ci fix de creatia fumatorului inrait. Incep sa-mi dezvolt o a doua personalitate, ca vad ca tine.

Dupa o nenorocire de zi la munca in care evlaviosul ar fii fost extrem de mandru ca am reusit cu greu sa vad macar in nuante gri perspectivele, in favoarea culorii preferate in randul enoriaselor, recte roz, pasesc pe aceeasi alee din fata blocului unde salasluia un grup de doamne cochete si frumusele, care culmea nu mancau seminte, ci doar fumau cu gesturi feminine. Le ignor cu privirea. “Ia uite fa, ca tenisi are saracul asta”. “Lasa fa, ca macar sunt spalati, e curat romanaul”, spune una dintre femei, cu o voce masculina si la foarte scurt timp lipeste zgomotos, pe asfaltul incins de soarele din timpul zilei, o flegma care dupa zgomot pare ca i-a curatat si nasul si plamanii in acelasi timp.

Mi-ai facut ziua mai fericita si nici nu ai idee de ce. Multumesc.

Concluzie: fiule toate sunt bune si frumoase, dar mare pacat ca scuipa pe strada.

Mai multe despre mine

2009-06-09T09:42:00.001-07:00

Fire narcisista pana in adancul maduvei oaselor pot trece adesea, in privirile profanilor in ale psihologiei sau ai artei comunicarii non-verbale drept modest, cuminte, fara o personalitate prea puternica. Echivalentul, in termeni yahoo! messenger personajului dubios din lista, care nu trateaza preferential pe nimeni: “invisible to everyone”. Privirea mea ingandurata, pe care o cauti obsedant in mijloacele de transport in comun te face sa crezi ca cel putin doua dintre gandurile care mi-au sagetat, numai la ultimul semafor mintea luminata, pot schimba lumea. Ca pot aduce o oarecare conotatie pozitiva sintagmei “tineretul din ziua de azi”. Nu. De fapt privirea mea bolnavicioasa cerceteaza discret, la fel ca a celorlalti barbati din autobuz, doar ca mascata de cearcane proeminente, decolteul nevestei burtosului, care vorbeste codat cu secretara la telefon si, ca de fiecare data, o ignora si acum. Dar, ca sa nu las sa iasa la suprafata latura mea intunecata sau sa imi scriu biografia, o sa tratez la fel de superficial subiectul, ca tot romanul:

Sunt:
- resursa umana cu cel mai mic salariu din piata
- platit, evident, mult peste valoarea mea
- total impotriva faggot-ilor
Am:
- vicii
- un vis, evident si eu
- un dinte impotriva faggot-ilor

Nu am:
- dusmani, lant, ghiuluri si nici ultimul album guta
- abosolut nimic cu homofobia

Hobiuri:
- ding dong ditch

Adevaratele motive pentru care a chelit unchiul fester

2009-06-09T09:34:00.000-07:00

Ai descoperit recent minunile photoshop? Ai constatat ca e cea mai eficienta dieta si, fara prea mari eforturi, ai si dat jos 25 de kg? Cu numai un click ti-ai scos mamaliga din dinti, din poza in care zambeai tamp, dupa ce ai aflat ca ti-au scuipat rudele in mujdei, si chestia aia verde, care se prelingea savuros peste fitofag, clar nu era usturoi de primavara? Brusc te bucuri de atentia internautilor cu nume de femei, care iti tasteaza propuneri lascive, chipurile cu o singura mana, ca cealalta colinda stingher pe sub textilele roz, de firma? Colegii de generala se fac ca te suporta si ca te cred ca ai mituit politia din arges sa-ti faca permis de conducere de la 14 ani, cand de fapt tu nu sti sa numeri nici pe degete de cate ori ai ramas repetent, doar ca sa-i duci acasa cu dacia tunata, desi ti-au zis ca s-au saturat sa-ti impinga zilnic rasnita? Tinicheaua aia coclita, stramta pe ceafa, care pare, dupa privirea ta bolnavicioasa din poze, ca nu permite creierului o oxigenare normala, e desenata in MS Paint?
Daca raspunsul tau este negativ inseamna ca ai ajuns in locul potrivit, pentru ca, probabil si tu cunosti pe cineva, care e prieten cu altcineva de se incadreaza in descrierea de mai sus si ti-e rusine cu el, dar cauti metode sa te dezici de personaj(e). Deci, bun venit.

Existenta ta se rezuma la viata avatarului inalt, blond, suplu si cu ochi albastri din “second life”, pentru garderoba caruia folosesti lunar ultimii bani din pensia parintilor, cu care inca locuiesti, desi indata vei deschide cea de-a 40-ea sticla de bubble rubble? Esti constient ca tot singur o s-o bei, nu? Copiii vecinilor din bloc iti pun prezervative pe clanta si chicotesc galagios cand rosesti la printurile explicite puse tot de micutii poznasi in cutia ta de scrisori, pe care au scris cu creioane colorate “virginul de la etajul 5”? Simti ca odata cu noul job, care include pompos in limba engleza cuvinte ca junior si manager, ca faci parte dintr-o echipa, chiar daca esti acelasi copil oligofren, ce era ales ultimul in echipa de fotbal, exact dupa ce capitanii decideau cine are mingea si cine are poarta cu spatele la soare? Esti constient ca atat subalternii, cat si sefii tai au o viata sociala si ies toti la bere, un alt prilej bun sa rada iar de tine, nu?
Daca raspunsul tau este negativ inseamna ca ai ajuns in locul potrivit, pentru ca, probabil si tu cunosti pe cineva, care e prieten cu altcineva de se incadreaza in descrierea de mai sus si ti-e rusine cu el, dar cauti metode sa te dezici de personaj(e). Deci, bun venit.

Portalul hi5 pe care incarci poze explicite imortalizate in oglinda de la baie, cu telefonul mobil prada, ti se pare cea mai mare descoperire, de la soba de teracota si manele incoace? Modelingul si sopingul sunt principalele tale pasiuni, dar salariul de secretara nu iti mai ajunge, nici sa platesti cablul sa vezi saptamana modei din new york la fashion tv, dupa un scurt raid la dragonul rosu si vestitul complex comercial europa? Visul tau in viata este sa faci bataturi si sa imputi o pereche de balerini de la jimmy chue si sa inveti secretul victoriei, prin care isi mangaie fin celulita cu cele mai fine matasuri si o ascunde de privirea indiscreta a unui sponsor batran si provizoriu, caruia ii imbibi proteza in licori bahice, poate, poate uita de nevasta si copii?Daca raspunsul tau este negativ inseamna ca ai ajuns in locul potrivit, pentru ca, probabil si tu cunosti pe cineva, care e prieten/a cu altcineva de se incadreaza in descrierea de mai sus si ti-e rusine cu ea, dar cauti metode sa te dezici de personaj(e). Deci, bun venit.

Acum, cred ca raspunsul la intrebari de tipul de ce am ales sa-mi fac blog, e mult mai simplu. Daca dam factor comun, toate cele trei categorii de personaje, descrise mai sus sunt fericite undeva in mediocritatea lor. Blogul este primul pas si catre linistea mea interioara, mai ales ca e criza si serviciile unui psiholog sunt, financiar, mult mai greu de contractat. Urmeaza sa-mi fac cont pe hi5, second life si mai ales sa invat sa folosesc photoshop, ca sa li se inmoaie genunchii si sa intre in moarte clinica octogenarele, ca sa le cer de nevasta dupa electrosocuri. Clear! Pentru a viziona fotografii de la nunta si, mai ales pentru a completa oracolul israelei, introduceti in motoarele de cautare sintagma: “GILF”.